Poveste nescrisă

[constanta popescu]

Zornăim  pe la uşile sorţii

ȋncercȃnd să pătrundem cu chei găsite

sau pierdute de alţi trecători.

Aliniem ȋn prag sentimente

decent curăţate, vorbe cu sens predestinat,

 neȋncepute .

Trosnim atunci cuvintele astea,

cioburi să se facă, că şi aşă ȋnţelesul  e prea greu

şi dese ori ne scapă.

Conturul golit de sens, ocupă

Locul ȋnutil ȋn viaţă.

Hăinuţe ponosite ȋmpărţim ȋn piată

Şi ne aliniem paşii…

Cadenţa o ţinem să nu fim scoşi din rȃnd,

tocmai acum cȃnd am uns mecanismul

Şi  usa  a inceput să crape spre lumină…

Ne ȋmuguresc iarăşi pruncii

cȃnd răsare dimineaţa dincolo

de obloanele minţii obosite de aşteptare.

Ne zboară iubirea, future alb,

 ȋntr-o zi de vară, poveste nescrisă,

cȃnd tot mai căutăm pe la uşi…

[Sofia Sincă]

Ca şi în celălalt text şi aici ai postat cu stuful pe metafore. Ba mai mult ai şi nişte cuvinte nepoetice, cum ar fi: ''trosnim'' care sună cam brutal, aproape vulgar pentru o poezie şi nu ştiu de ce hăinuţe şi nu haine. Cel puţin eu nu pot suferi acest limabj de lemn al pipiţelor: mi-am cupărat hăinuţe (având în vedere mărimea lor poate au dreptate), m-am lovit la mânuţă sau la guriţă, chiar dacă au 1,8o şi 40 de ani.

Cu stimă, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

 Frumos, dar mai poți esențializa.

[Ion Lazăr da Coza]

cioburi să se facă, pentru că şi aşa ȋnţelesul e prea greu

O poezie cu metafore noi, dar cuminți.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

că şi aşă ȋnţelesul  e prea greu

şi dese ori ne scapă.

Conturul golit de sens, ocupă (virgulă după „conturul”)

future alb,

Poezie frumoasă.