Pași

[Vasilisia Lazăr]

Cărarea noastră scânteiază, sub al zăpezii lampadar –
E tot mai trist să văd cum pașii ni se-ntâlnesc atât de rar.

 

Își jeluiește vântul soarta, peste drumeagul necălcat –

E inutil să-mi fac iluzii, când pașii ni s-au depărtat.

 

Plutesc în ceață umbre albe, precum fantasme în pustiu –

E tot mai greu să cred că pașii s-or regăsi într-un târziu.

 

Vin nori cu ciuturile pline, peste nămeți s-aștearnă ploi –

E în zadar s-acopăr hăul ce-adună pașii între noi.

.

Elida este una din cele peste 60 de genuri de poezie cu formă fixă (manifestare lirică întâlnită şi la Esenin, în poemele sale de dragoste, după cum observa Tudor Cicu), ce respectă un „tipar” anume: fiecare poezie conţine patru distihuri cu rimă împerecheată, iar fiecare distih pare a spune o poveste distinctă de celelalte, ba mai mult, primul vers din fiecare strofă este, în aparenţă, desprins de următorul, ca esenţă, dar împreună întregesc o anumită imagine dorită de poet, căreia i se imprimă, astfel, forţă şi vitalitate. De fapt, primul vers al fiecărui distih este unul descriptiv, în care se prezintă cadrul, iar al doilea este unul reflexiv, din care se desprind trăirile autorului. Titlul fiecărei poezii este format dintr-un singur cuvânt, respectiv o parte de vorbire (conjuncţie, prepoziţie, substantiv, adjectiv etc.) ce cuprinde ideea de bază a textului şi poate fi regăsită (sau nu) pe parcursul acestuia, demonstrând forţa imaginativă a creatorului. Un virtuoz al elidei a fost cine altul decât Ion Roșioru, nume de prestigiu al literaturii noastre și un împătimit (re)cunoscut al cultivării poeziei cu formă fixă, căruia eu îi rămân veșnic recunoscătoare pentru tot ceea ce m-a învățat cu privire la aceste genuri de poezie mai puțin cultivate la noi.

[Vasilisia Lazăr]

Mă bucur că ți-a plăcut, Nicoleta! Mulțumesc și pentru selecție!

[petrut dan]

Lisia, am încercat să citesc și nota explicativă, dar  când am ajuns la Esenin și domnul Cicu m-a luat amețeala, hotărât lucru nu-mi trebuie nicio explicație sau justificare să-mi placă poemele tale, jos pălăria pentru cei care pot să suporte și respecte anumite reguli, rigori, că nici nu mai știu ce citesc: Mitică Popescu de Camil Petrescu sau invers)), deci, cum spuneam, poezia ta îmi place și atât, iar anumite lucruri ce își găsesc greu explicația sau nu o pretind neapărat sunt cele mai valoroase, vorba lui Coșbuc, dar eu voiam să vorbesc despre poemul tău și am ajuns să vorbesc despre literatura română, sau poate și asta să însemne ceva, cu drag, my lady!) 

[Mihai Katin]

am admirat Schaltiniena, Elida insa, ca teorie, mi-a amintit de orele de fizica, este sublima, este haute  couture a artei poetice, dar necesita o rabdare si un har, de prima  m-am despartit de multe ori, al doilea priveste de undeva cum trec norii, valurile...

cu toata pretuirea pentru atat de multa daruire sufleteasca in numele poeziei!

[Tudor Cicu]

Foarte exactă descrierea elidei, Vasilisia. Totodată trebuie precizat că, Ion Roșioru, poetul elidelor purta resemnat regretul că norocul (parcă, dinadins) e de cealaltă parte a punţii pe care păşeşte poetul în viaţă. Tabloul acestei umbre autobiografice, al „pașilor aflați în căutarea timpului pierdut”, proustinian autoportret încadrat în singurătate (conturat prin elementele existențiale care ne viscolesc sentimentele: lampadarul, vântul, drumeagul, ceața, fantasmele, norii, ploile...) în elida ta, este confruntat cu misterul și capacitatea acestora de a întrupa un spirit aflat într-o strânsoare a destinului. Toate acestea sunt la vedere, obsedante chiar, privitoare din afară e doar ființa poetei. Acest „cântec” pare a fi sfâşierea celui născut într-o manta lirică a fericirii care, poate și după atâta timp, bate la ușa nepotrivită a sorții.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos " vin nori cu ciuturele pline". O elidă reușită.