Schaltiniena despărțirii

[Vasilisia Lazăr]

S-a înserat devreme și-i zăpadă,

Peronu-i rece, gara amorțită;

El strânge-n pumn batista dăruită...

Ar vrea măcar o dată s-o mai vadă!

 

Și au pornit pe linii paralele.

Ceasornicul cu limbile-n tăgadă

S-a tulburat de lacrimile grele.

 

Un gând lăsat în urmă. Viața fadă.

Un șuierat funest... Degringoladă.

 

Omătul sângerează pe sub stele!

.

.

          Schaltiniena este una dintre cele peste 60 de poezii cu formă fixă. Numele ei derivă de la cel al poetului Raymond Schaltin, prin adăugarea sufixului ...ien la feminin, adică ienne.

          Mai puțin monotonă decât alte poezii cu formă fixă, cum ar fi trioletul, rondelul, vilanela, cadrilul sau pantumul, schaltiniena nu face uz de repetiții. În cele zece versuri ale ei, dispuse în patru strofe (catren, terțet, distih și monostih), specia aici în discuție poate concentra substanța epică a unei întregi povestiri. Altfel spus, schaltiniena e o poezie care spune o poveste. Versul 1 trebuie să rimeze cu versurile 4, 6, 8 și 9, versul 2 cu 3, iar versul 5 cu versurile 7 și 10.

          După cum se vede, nu e chiar simplu de îndeplinit simultan toate aceste condiții, dar, pentru mine, cele câteva schaltiniene pe care le-am scris au fost o provocare. :)

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc cu drag, Augusta!

[Vasilisia Lazăr]

Știu, Gabriela, mi-ai mai spus-o. Mi-aduc aminte de Stop-cadru. Mulțumesc, draga mea! Onorată!

[Vasilisia Lazăr]

Da, este tot o poveste tragică ce sfârșește sub șinele trenului, iar comparația cu celebra eroină mă onorează, domnule Cicu. Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase!

[Vasilisia Lazăr]

Amanda, nu știu dacă voi mai scrie schaltiniene. Poate. Dar de scris, voi mai scrie. Drag!

[Vasilisia Lazăr]

Vă mulțumesc cu respect, domnule Anghel! 

[Chris]

ce frumos!

[Gabriela Raucă]

Ceea ce m-a impresionat mereu la poezia ta, Vasilisia, este imaginea pe care o transmite, transformând cuvintele într-o derulare a unei pelicule. Închid ochii și mă regăsesc în fața unui ecran imens, iar versurile tale au farmecul unui film vechi. Această formă de realizare a poeziei, nu face decât să dea un accent aparte conținutului de excepție.

Admirație!

[Tudor Cicu]

S-a amintit, aici, de Ion Roșioru... Drumul dinspre poezia sa către cititor trecea atât de aproape de suflarea Creatorului. Fiecare cuvânt îi ieșea în evidenţă printr-o sonorizare a terminaţiei cuvintelor vocalizate. Ca şi cum, sculptorul accentuează gravura pe o placă de lemn, iar femeia de la războiul de ţesut, încarcă ỉa cu aprinse motive populare. Iar Valeria Merca simțise unde îi stătea forța imaginației din schaltinienele poetului amintit, atunci când intuia, în versul „pitită într-o filă de poveste”, cam unde trebuie să se situeze poetul în acest gen de poezie. Poezia ta Vasilisia (superb ultimul vers!) îmi amintește de povestea Annei Karenina; parcă o văd așezată în genunchi printre șine și rugându-se fierbinte: „Ce fac? Doamne! Pentru ce? Pentru ce?...”

[Amanda Spulber]

Foarte frumos și elegant construită! Eu am găsit site-ul căutând despre schaltinienă, așa că să mai scrii. :)

[Valeriu Anghel]

Excelent text! Felicitări!