Parodie

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: Nu știu câți dintre tinerii cititori cunosc despre ce este vorba când spun: Congres, Luptă, Stejar, Directive, vestic, Mamă, polimer, Carnet, Statut etc., însă îmi asum riscul.

[Ion Lazăr da Coza]

Abia acum, Nelu, ți-am descoperit sistemul de gândire. Mie mi-e clar!

PS: Tu ai citit nota de subsol de la parodie? Mira-m-aș!

[Nelu Preda]

Este o parodie La limită, păcătuind prin lipsa de continuitate logică a discursului și umorul aproape absent și accesibil doar celor care au trăit perioada. Se pare că aici Sofy nu a văzut sintagme care nu se leagă pur și simplu, exemplu: ”în bec, lumina palidă se zbate/să-l vezi pe vestic cât îi e de greu”...Cum adică să-l vezi pe vestic în lumina palidă a becului?! becul este televizor cu programul iugoslavilor cumva, și-i vezi pe vesticii prosperi acolo?!...Mă rog, cred că n-are sens să continui...

[Ion Lazăr da Coza]

Nelu, nici de data asta nu ai adus contraargumentul cerut de mine, așa că, deși intenția ta este de a fi autoironic, iau de bună afirmația făcută de tine: „invidia mă face să te descurajez”. Descurajează-mă, amice!

Edit latter: Orice comentariu de al tău ce nu reprezintă un contraargument, va fi șters. Deja am șters unu.

[Ion Lazăr da Coza]

Valeria, ai prins corect intenția mea din parodie: Apreciez modul în care aţi preluat tema iubirii, pe care o cântam cu toţii în vânt, la vremea aceea.

Drag,

[Veronica Pavel Lerner]

Bila alba tie, bila neagra mie, ca nu stiu regulile parodiei!

[Ion Lazăr da Coza]

Veronica, polimeru-i era nenăscut „chimistei”, că polimerul, pentru adevărații chimiști, era la majorat... :)

Nu știu cum să receptez partea asta din comentariul tău: Nu intru in teoria parodiei, eu m-am amuzat si gata! Bravo! Bilă albă? Bilă neagră?... Oricum, drag de popasul tău!

[Sofia Sincă]

O parodie alcătuită ca la carte. Umorul inteligent și subtil al scriitorului, al omului, Ion Lazăr da Coza se simte începând cu titlul... A preluat ideea din fiecare strofă fără a copia rimele, fără a pastișa nimic din aceea strofă. Mesajul său este respectat de la început la sfârșit, fără a divaga. Prozodie corectă. Strofa a doua este delicioasă pur și simplu.

De fapt Ion da Coza reușește în orice gen de scriere. Este tipicar întrutotul, nimic nu este la întâmplare la el.

La mai multe!

Sofy

[Nelu Preda]

Dacă ”De sofisme și nihilisme de doi bani” ești sătul, Parodia ta este foarte bună, am râs copios, dar invidia mă face să te descurajez. Ok!?...Cu asta cred că închidem discuția!

[Valeria Merca]

Oricare dintre definiţiile parodiei le-am lua, eu consider că aţi reuşit cu acest text să furaţi cititorului un zâmbet, încă de la prima lectură, obţinând efectul comic/ satiric pe care îl impune această specie literară. Dincolo de intrigi şi controverse, de ce nu luaţi în calcul faptul că printre cititori s-ar putea găsi nostalgicii, cei care încă mai proslăvesc partidul?!:) Apreciez modul în care aţi preluat tema iubirii, pe care o cântam cu toţii în vânt, la vremea aceea. Fiind prima creaţie de acest gen, eu o consider reuşită, motiv pentru care vă îndemn să perseverati şi chiar vă felicit!:)

[Ion Lazăr da Coza]

Nelu, îmi ceri să nu persist în eroare și să nu mai scriu parodii, fără a aduce măcar un contraargument parodiei de față. 

Eu persist să cred că am „comis”, totuși, o parodie, fie și bazându-mă numai pe definiția din NODEX: PARODÍE ~i f. 1) Creație literară (muzicală sau plastică) în care se imită și se deformează în mod voit elementele cele mai caracteristice ale operei altui autor, pentru a obține efecte satirice sau comice.

Eu am imitat/parodiat, din poezia originală (fiindcă asta a fost senzația când am citit-o), falsitatea mesajului, lipsa de trăire a poetului, exact ce simțeam, când ascultam la teveu, ode dedicate „Conducătorului iubit”.

Dacă ai argumente, le aștept. De sofisme și de nihilisme de doi bani, crede-mă, sunt sătul!