Fabulă

[Ion Lazăr da Coza]

O broască

Fără cască

Deşi avea ce apăra

(Ochi, urechi, gură)

După cum spuneam

Nu purta

Armură,

Până când, întâmplător,

(Sau poate nu,

Bănuim noi acu’)

Află, pe un ponor,

O vizuină

Uscată, divină…

Ce aparţinuse cândva,

Cuiva,

Nici naiba nu mai ştia…

Oricum, ea susţinea

Că era de-a lu’ mătuşă-sa.

Şi cum nimeni nu a contestat-o,

Ba, dregătoria, chiar a lăudat-o,

Cu greu s-a strecurat, înăuntru, mititica,

Fiindcă uşa de la intrare era atâtica

(Dovadă că şi pe înaintaşă

– Avară pătimaşă –

O bântuise, cumva, frica).

Abia se aşezase la vânătoare,

Cu ochii bulbucaţi – cum ştim că-i are –,

Că pe acolo şi trecu un limax

În diplomat, cu-arhivele din fax…

Ageră-n gândire,

Cum îi stătea-n fire,

Măiastră, limba şi-a aruncat,

Şi, cu discreţie, l-a ingurgitat…

Au urmat

Un gândac, o lăcustă…

Fiinţe exotice – un calmar, o langustă…

Chiar şi o rudă de-a sa – un mormoloc,

Lipsit de noroc,

Fiindcă ieşise, ca nărodul, din lac,

I-a fost, dumneaei, pe plac…

Mâncând tot ce-i cădea în zonă

(Ba se plângea de viaţa-i cazonă!)

Nu observa

Că tot creştea

Şi n-ar mai fi putut să iasă

Din casă.

Nemaifiind văzută-n lume

Unii spuneau, anume,

Că, din aroganţă,

E-ntr-o perpetuă vacanţă.

Alţii, uitând de uşa mică,

Pariau că doar din frică…

 

Morala:

Cum nici la fabule nu-s iscusit, inteligent

– La Fontaine lăsându-mă demult corigent –

Îi rog pe cititorii mei

Să cate vreo morală… cu scântei;

Eu mă apuc s-aştept să crească pe casă otava…

Poate atunci o văd pe broască la… Jilava.

[Ionel Mony Constantin]

SUPER!

[Ion Lazăr da Coza]

Valeria, nu știu ce fabulă ai citit de zici că-i genială, da' io-ț mulțămesc de popas.

[Ion Lazăr da Coza]

Melania, din păcate, ironiile noastre, oricât de acide, nu-i ating - au șoriciul prea gros!

Mulțam fain de popas!

[Ion Lazăr da Coza]

Apreciez aprecierea ta, Ana Ardeleanu!

[Ion Lazăr da Coza]

Ana Cîmpeanu, mulțam!

[Ion Lazăr da Coza]

Mihaela Suciu, deja a crescut otava??? :))

[Ion Lazăr da Coza]

Nikol, până când or pieri „broaștele pe limba lor”, tare mi-e teamă că o s-o mierlim noi! :((
Drag,

[Valeria Merca]

Genială! Mi-a plăcut de la prima lectură. Mă bucur să vă regăsesc în această postură!:) Cât despre morală, Valerian a născocit una pe măsură!:) Eu încă mai meditez.:) Felicitări, drag d-le, da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

Domnule J' Arrive!, reverență!

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumiri, Sofia!

Un volum de vreo 70 de fabule, zici? Adică încă 69? Pfiuuu... Sciatica mea, nu cred că vrea.