Paharul cu vin de întuneric

[Dinu Eleodor]

Cel rămas ostatec
jocului de-a gloria efemeră
se fălește cu bunăvoința părerii de rău
că descompunerea timpului în neliniști
nu are nimic în comun cu
lupta corp la corp
a reacțiilor stranii
din inima haosului care tace
când este întrebat unde-i Dumnezeu.
Marele nimic din tot ce nu este
imploră hăuri păzitoare de astre
să-i eutanasieze duhul.
Nimicul deopotrivă fiu și tată
al sinelui vremelniciei curbe
cum călătoria unei mâini
în spațiul faptelor paralele
cu forfota de gânduri ca niște omizi
pe frunzele nepătrunsului.

La o veșnicie distanță
de permanența jocului de-a energia virgină
pe spirala lustruită de aburii morții
susură umbra paharului cu vin de întuneric
din care bea răsăritul.

[Sofia Sincă]

Mesaj aplecat spre păcatul trufiei, ignorând ceea ce este deasupra lui, deasupra tuturor. Dorința de a-și depăși limitele se izbește de existența efemeră, de neputință. În două cuvinte de, marele nimic, așa cum spune poetul.

Un poem închistat, dar interesant. Însă îi lipsește vibrația lirică, asemeni altora ale tale.

Am citit cu multă plăcere!

Sofy

a reacțiilor stranii - ale reacțiilor stranii

[Ion Lazăr da Coza]

Remarc ultima strofă, care are substanță. Fraza de deasupra = Marele nimic (vorba autorului, dar părerea mea).

da Coza

[Dinu Eleodor]

Care nimic? Fiindul netrupesc,

deopotrivă  fiu și tată

al sinelui vremelniciei curbe

cum călătoria unei mâini
în spațiul faptelor paralele
cu forfota de gânduri-omizi
pe frunzele nepătrunsului.

Mulțumesc pentru observație! Comentariul vă recomandă plăcerii mele...de a mai sta de vorbă la lumina acestei pagini.