Păcat originar

[Grig Salvan]

ne-nvinse ceasul în străvechi odăi
creșteau bureți în lemnul asudat
din miazănoapte vântul însetat
ne-nlănțuia cu vinete văpăi

ca jocul fără noimă să-l învăț
fără astâmpăr, cu un dor hapsân
cu șarpele încolăcit la sân
mă-nduplecai c-un asasin răsfăț

de șarpe ispitiți în ceas de soarte
ne-abandonam plăcerilor trupești
icoana inocenței noastre moarte
mai pâlpâia-n lumina din ferești

trecut-am pragul spre o altă lume
în urma noastră ușa s-a închis
ne afundam în ale vieții spume
doi îngeri alungați din paradis

în zori nelegiuiți am plâns sub soare
ne-a izbăvit cu trâmbiți iertătoare
cocoșul alb - strălimpede cântare

[Vasilisia Lazăr]

La lumina zilei, totul se vede altfel. :)

Splendidă poezie, spun și eu! Felicitări și renunță la punctele de suspensie. Nu au ce căuta acolo.

[Manuela Munteanu]

O frumoasă plimbare prin grădina raiului, ,,cu șarpele încolăcit la sân" și cu o cuminte senzualitate!

[Mihai Katin]

ne afundam în ale vieții spume
doi îngeri alungați din paradis....este o  paradigma  a existentei  umane sa fim asa,chiar  mai  mult   urmatoarele versuri:

cu șarpele încolăcit la sân
mă-nduplecai c-un asasin răsfăț sunt admirabile  prin necesara lor  existenta ,noi pri pacat  si  pacatuire ne  ridicam  in  cunoastere si  iubire pentru  a gasi  cu  adevarat  poate chiar  izbavirea:

în zori nelegiuiți am plâns sub soare
ne-a izbăvit cu trâmbiți iertătoare
cocoșul alb - strălimpede cântare...

poem  de profunzime  si  de neuitare!

[Ada Nemescu]

Din plin note filosofice.

*icoana inocenței noastre moarte* atât de frumos spus! Chirurgicală,  exactă scanare a firii.

Și versul 2, o frescă exactă a trecerii...

Despre păcat ce pot spune, nu pot arunca cu piatra :))

Pot însă felicita poetul, aDa