și ce zgomot infernal pe calea lactee!

[Anca Cecilia Potinteu]

pe strada Zorilor, colț cu Aleea Magnoliei 67 stă un pensionar
stă și mestecă soare, încet, pe-ndelete, până răsare
e obișnuit cu asta, e de profesie numărător de primăveri
în tinerețe a locuit în cartierul inimilor de sticlă
acolo începuse o afacere proprie, colecționar de cioburi...
acasă, la asfințit, le scotea afară și le înșira pe gard
zicea el că strânge culoare pentru suflete gri...
între timp soarele s-a privatizat, se fabrică în sticluțe mici
noncolor, pentru cei grăbiți, în pas cu lumea,
adică cei care circulă cu patru sute șaizeci și trei de metri pe secundă...
restul așteaptă primăveri la altă adresă
și numără și mestecă și tac.
(acum se recitește titlul)

[Anca Cecilia Potinteu]

Mulțumesc tuturor pentru popas și gând.

Lorina, ești o gură de aer proaspăt. N-aș vrea să încerc să-mi „traduc” textul, dar...

Calea Lactee, ai dreptate.

Legătura dintre titlu și restul textului? Imaginează-ți șase miliarde de guri mestecând luna, vorba ta. Poezia e imaginație, e sugestie, nu înțelegerea textului, chiar dacă nu am pretenția că fac asta. Îmi imaginez doar.:D

Pensionarul meu mestecă soare, e negustor de lumină, poziție privilegiată, el ingratul, se crede centrul lumii, cuptorul...

Sunt în pas cu lumea unii, aici mi-am permis să lipesc, cu ajutorul pensionarului meu, bineînțeles, a fi în pas cu lumea și viteza pământului într-o expresie evident îndoielnică. :)

Uf, e mai greu să scriu despre decât să scriu ce.

Ca o concluzie, fac o mărturisire: niciodată nu știu despre ce scriu decât abia după ce termin și las textul la dospit. Sunt o leneșă, recunosc, dar altfel, cititorul ce mai muncește? Uite, ție cât ți-am dat de lucru! :)

Mi-a părut bine de cunoștință. Îți dai seama că te-am citit imediat pe pagina ta și că mi-a și plăcut! :D

Și încă ceva: oare ce era înainte de „și dacă”?

[Chris]

Frumos, citit cu plăcere, mi-a plăcut ideea colecţionarului de cioburi :)

[Calotescu Tudor Gheorghe]

am recitit titlul la final

a trebuit sa-mi astup urechile

[Ion Lazăr da Coza]

e de profesie numărător de primăveri  Și-ce-pensie-are-Ce-pensie-are???  :)

O oază de poezie în lumea asta grăbită și zgomotoasă e pensionarul acesta ce stă și mestecă soare, încet, pe-ndelete, până răsare

da Coza

[Sofia Sincă]

Anca, cât de dor îmi era de poezia ta! Desigur am citit pe facebook ce ai postat pe acolo, pentru încântare.

Viaţa ne învaţă de la flăcările cerului ce este apusul, de la mare cum se pierd valurile, de la pământ cum se pârjolesc crinii suavi ai sufletului. Ecoul culorilor păleşte odată cu trecere anilor. Nimic nu e veşnic. Mai ales când intervine mâna mercantilă a omului.

Am citit cu deosebită încântare!

Sofy

[Mihaela Roxana Boboc]

stă și mestecă soare, încet, pe-ndelete, până răsare
e obișnuit cu asta, e de profesie numărător de primăveri

Frumos tablou! L-am vizualizat întocmai!