în camera aceea sordidă cu miros de oameni și șoareci
decupezi hârtie
ferestrele reflectă luna celor mai sărmane zile
când pâinea se împarte intre patru pereți
visezi cu aurora boreală lipită de carne
/husky rebel al nemărginirii albe/
ochii curăță picioare literelor
cu lacrimi de mir
icoana sclipește pe un perete
unde ți-ai scris ultimele silabe de dar
nu ucide foamea cuvintelor date la tipar
mai lasă un gol de umplut cu îngerii
care scriu într- un întuneric amar
citește zilele și nopțile lumii
viața este pisica aceea grasă
cu mustățile simandicoase
atunci când miorlăie strângeți șoarecii la piept
și nu le da drumul să-ti umble prin gânduri
/rozătoare fecunde/
până nu se va deschide ușa sufletului
unde tiptil-tiptil vor începe să se creadă scriitori
Adaugă un comentariu
Multumesc, Corina!
Minunat, Angi! :)
Am corectat, cred ca ar trebui să vă mulțumesc pt că eu această formă o trimit la tipar.:)
litere \ literelor
pe piept \ la piept
Of, timpul puțin mă face să fiu prea telegrafic! :(
Mă refeream că întâlnești în poezie de două ori acele cuvinte și că ar fi bine să elimini dublura, fiindcă acea repetare scade forța mesajului! :)
Mulțumesc, onorată, domnul da Coza, Melania.Umblu pe text.
a tăia decupaje - sună aiurea!
litere \ literelor
pe piept \ la piept
Mereu prospețime!
Drag,
da Coza
Mulțumesc, doamna Agafia,mulțumesc, Alexandru.
viața este pisica aceea grasă /cu mustățile simandicoase... O poezie deosebită Angi!
Recitit cu admiratie!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE