am găsit un loc
în care berzele au brățări
din ochi de privighetoare
urșii nu mai ies
pe Transfăgărășan
pentru o coajă de pâine
animalele sălbatice
au patria lor
cum ar fi dacă
într-o zi
te-ai trezi cu un lup
în dormitor
mai apoi lupii
ar spune
că dormitorul tău
e patria lor
viața e doar
o minciună frumoasă
Adaugă un comentariu
Mulțumesc pentru comentariu, Lisia! Nu te înșeli. Cred totuși că undeva noi oamenii greșim!
Mulțumesc pentru comentariu domnule Grig!
Mulțumesc Man pentru lectură și comentariu. Am fost recent pe Transfăgărășan și am văzut o ursoaică... Și cu doi pui. Erau morți de foame și cerșeau ceva de mâncare. I-am văzut din autocar. La câțiva metri doi tineri mergeau liniștiți înspre urși...
Atâta timp cât nu dai voie lupilor să-ți muște spatele și să-ți cucerească teritoriul, viața e încă o aventura adevărată pe care trebuie să o trăiești până la capăt.
Singura condiție este să te împrietenești cu tine.
Frumos ai pus totuși problema, Alex.
E adevărat că s-au înmulțit prea mult unele animale sălbatice, dar să nu uităm că altele sunt pe cale de dispariție și tot acest dezechilibru e din cauza omului, cred că poemul tău vorbește despre faptul că omul a invadat patria animalelor sălbatice mult prea mult; tăiem pădurile, le consumăm hrana...
cum ar fi dacă
într-o zi
te-ai trezi cu un lup
în dormitor
mai apoi lupii
ar spune
că dormitorul tău
e patria lor
Da, oare cum ar fi? Exact asta am făcut noi cu ele. E trist ce s-a întâmplat cu unii oameni care au fost atacați de ele, dar dacă s-a ajuns în acele situații, a fost tot din cauza omului. Eu trăiesc la munte, Ionică îmi spunea că pe timpul comunismului, cei de la Ocolul Silvic urcau iarna în zonele înalte și le duceau mâncare, aveau apoi grijă să păstreze un număr rezonabil de animale pentru că fiecare exemplar are nevoie de o anumită suprafață (și nu le împușcau pe cele mai frumoase pentru trofee, le împușcau pe cele bătrâne, bolnave, agresive), totul era calculat, vara nu culegeau și ultimul fruct de pădure să-l vândă, pădurea se tăia calculat (nu copacii cei mai buni ca să-i vândă pe nimic străinilor să facă mobilă pe care apoi noi, românii, s-o cumpărăm la prețuri uriașe), nu ca acum, animalele nu aveau motive să coboare, să cerșească ori să atace. Apoi sunt unii care confundă pădurea cu parcul. Nu, pădurea nu e parc și nici bulevard. Indiferent cum am lua-o, omul este vinovat de ceea ce se întâmplă acum și nu animalele sălbatice.
Așa cum se întâmplă cu câinii comunitari. Ne plângem că ne mușcă unii sau ne deranjează. Dar de ce au ajuns în situația în care sunt? Din cauza omului, firește. Omul i-a aruncat. De răutate, de lipsă de educație ș.a. Și animalelor le e foame, și lor le este sete, și ele au instinctul de a se înmulți. Ele nu știu de contraceptive sau altele. Și se împerechează doar pentru perpetuarea speciei, nu de plăcere. Sunt suflete. Nu știu dacă viața este o minciună frumoasă, până una-alta e singura palpabilă. Pentru unii chiar e frumoasă. Depinde...
Eu așa cred, că despre asta e poemul tău. Poate mă înșel. Mi-a plăcut, dar m-a și întristat. Și m-a cam aprins. :)
Așa e viața, o iluzie frumoasă, ca și raiul imaginat de oameni, de fapt. Citeam cândva niște reviste oferite gratis de anumite culte neoprotestante în care toate ilustrațiile privind Raiul erau doar peisaje idilice, de vis, unde curgeau doar „râuri de lapte și miere” și unde oamenii și animalele cele mai feroce conviețuiau într-o frumoasă armonie și comuniune, pace și fraternitate. :)
Da, e o surpriză să te trezești cu un lup în dormitor, poetic ai realizat un tablou puternic mai ales că s-au înmulțit, dar eu înțeleg personificarea anumitor stări pe care le înțeleg perfect, ca și ideea că viața este o minciună frumoasă, am citit cu plăcere, ma man, un poem mai scurt, dar cu nimic mai prejos, cu prietenie!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE