Învelește-ți inima într-un ziar expirat

[Răzvan Fugaciu]

sufletul meu suferă cumplit
s-a spart în două vaza cu amintiri
ochii au secat de atâta plâns
aruncă-te de pe cerul gurii tale
învelește-ți inima într-un ziar expirat
trupul tău e o erupție de votcă
îți faci cruce deși ești ucenica diavolului
porți în tine bucăți expirate din suflet
bei din paharul cu sânge nevinovat
lumea ta nu seamănă cu lumea noastră
aștepți să vină clipa împăcării
nimeni nu te ascultă
nimeni nu-ți vorbește
nimeni nu te vrea
ți-ai prins mintea în capcana morții
și tot (mai) crezi că nu ești expirată.

[Chris]

framantare pe tema despartirii. cred ca ar trebui sa suferim, de fapt, cand s-a spart in doua vaza cu amintiri - interesanta imagine - in momentul in care realizam ca cel pe care l-am iubit, l-am uitat!

pt mine este prea mult "expirat"

[Răzvan Fugaciu]

Mulțumesc mult, Reus.

[Reus]

Mă bucură profund acestă poezie tristă. Are mult farmec.

[Valeria Merca]

Am reținut: aruncă-te de pe cerul gurii tale
învelește-ți inima într-un ziar expirat.

[Răzvan Fugaciu]

Vă mulțumesc mult. 

[Sofia Sincă]

Despărțirea - tema poemului, prelungeşte senzaţia de apăsare prin idea neîmplinirii în dragoste, a trecerii timpului în sens pustiit. Inclusiv amintirile s-au pierdut.

Cam multe pronume și de tot felul. Am înțeles, este un monolog, dar se mai puteau evita.

Am citit cu plăcere,

Sofi