mă trezesc dimineața și văd că nu sunt eu
îmi lipsește brațul de la degetul mijlociu.
zilele trecute l-am lăsat la farmacia-amanet
alții și-au lăsat inimile membrele și rinichii.
din cauza bancnotei cu chipul lui Iorga
plâng într-o călimară și își beau lacrimile.
ele pătrund în creierul farmacistei fără nume.
deschid fereastra și mă îmbrac cu vântul
afară sunt 30° iar inima a înghețat în mine.
horoscopul îmi spune mereu același lucru
,,iubirea vă va întâmpina la prima ușă".
îmi amintesc că spunea adevărul
la prima ușă am întâlnit moartea
rochia ei alba îi ascundea trupul
îi dau o palmă să o trezesc la viață
prima palmă nu se uită niciodată.
trec strada care trece prin mine
în fața farmaciei stau oameni dezmembrați
își liniștesc nervii cu zâmbetele trecătorilor
și încă nădăjduiesc să nu ajungă ca Irod.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc mult, Ada.
Foarte interesant! Deja titlul atrage atenţia printr-o metaforă inedită.
În rest totul pare inversat, este doar ştiutul privit de la spate, poate...
de ce n-ar fi moartea frumoasa în alb ce ne aduce izbăvirea?
triste sunt umbrele celor dezmembraţi...
bine ai venit! aDa
Mulțumesc mult, Mihaela Popa.
Bine v-am găsit.
am găsit aici o metaforă foarte frumoasă:
"trec strada care trece prin mine"
bun venit!
bun venit!
Bun venit! Un poem care promite! :)
Ok. O să repostez comentariul meu:
Promițător. Bun venit cu poezie în site!
Corect este bancnotei și nu bacnotei, adică note de bancă.
Bine v-am găsit. Sofia
Bine ai venit cu poezie în site-ul nostru. Comentarii la viitoarele postări.
Sofi
Mulțumesc mult.
O să țin cont de părerea dvs.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE