nu-mi este ușor

[Belean Maria Ileana]

să mă descurc cu atât de  multe sensuri potrivnice
cuvintele umblă împiedicate
 
am lăsat doar tăcerea-mi

să se așeze lângă Muntele Sfântului Semn
să mă învețe cum se tace înalt
până în adâncimile ochilor
binefacerile liniștii senine
care doarme pe prispă
îmi spune cât de aproape este depărtarea
uit pași între mersul de exaltare
și târâtul deprimărilor adânci
în același punct imposibil de trecut
limbajul lăuntric și cel exterior 
sunt diferite de al tău
pentru a putea trasa o linie dreaptă
 
Maharișhi plutește înspre înălțimi olimpiene...
 
ceva din sufletul împietrit al Arunașalei
a trecut în chihlimbarul ochilor mei
mai presus de gândire
firesc
ca o moarte
sau ca o naștere
confruntate cu augusta  prezență
nu mai sunt doar slăbiciuni mărunte
este însuși seninătatea inalterabilă
acel vis alb
din care nu mai ții minte nimic
 
pentru a lua adevărul din palmă
va trebui să ies din cântecul tău
să pot curge lin
fără a compara înțelepciunea cu viața
strălucitoare ca zăpada
caldă ca soarele
este clipa conștiinței că sunt
este de ajuns
doar cu o singură mână pe roata olarului
să modelezi ulciorul
și să întelegi
că salcâmii sunt flori
ce-și au cuibul în noi
 
să îngenunchezi în rugăciune
doar cuvintelor

[Any Dragoianu]

Un poem foarte bun! Felicitari!

[Bonnie Mihali]

uit pași între mersul de exaltare
și târâtul deprimărilor adânci

 

interesant, rascolitor, meditativ!

[Vasilisia Lazăr]

este de ajuns
doar cu o singură mână pe roata olarului
să modelezi ulciorul
și să întelegi
că salcâmii sunt flori
ce-și au cuibul în noi

Adânci meditaţii, frumos!

[Sofia Sincă]

Dragă Maria ai trecut la meditaţia hindusă... În acest caz scrii pentru un anumit segment de cititori, poemul devenind ezoteric.

Desigur, înţelepciunea hindusă este recunoscută în întreaga lume.

În ultima strofă ai o revelaţie în ceea ce privesc adevărul şi cuvintele, ele fiind rodul conştiinţei.

Am citit cu plăcere, Sofy!