când doar eu te iubeam păcătoasă prăvălită în mit nu mai ești a mea tot mai mulți vin acum să se închine la tine și mai mulți cu rugi ori cu cruci pe tavan să-i binecuvântezi să îi vindeci de sine să îi vindeci de viață îți cer să le faci cunoştinţă cu God iar eu recunosc fără rușine gelos sunt pe moarte și cu drag i-aș omorî pe toți te-ai făcut sfântă pe neașteptate mânăstiri îţi poartă numele candelă şi nici măcar nu mai mă poți înjura dacă îți spun că în mintea mea ai rămas goală cu aripi...iubito chiar te-ai răzbunat!
Adaugă un comentariu
va multumesc
Foarte frumos! Și-n mine este un pui de ramolit :)) Îmi este dor de poezia ta așezată în vers. :)
Ramolitu' din mine tot mai mult ți-ar aprecia frumoasa-ți poezie de-ai așeza-o în vers liber... :)
da Coza
Admiraţie!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE