inima mea-i între două ferestre

[paparuz adrian]

una mai mare și alta mai mare
cea din stânga are pervazul rupt
e plină de praf și geamu-i crăpat
greu mai zăresc prin ea
nucul sub care îmi beau cafeaua
și dorul în fiecare dimineață

cealaltă nu are nimic
e atât de nouă și de luminoasă
încât numai eu pot vedea
cum în fiecare noapte zboară prin ea
îngerul care mă poartă prin toate cerurile

uneori sunt tentat să mă arunc
de la înălțimea ei 
să-mi amintesc că și eu am aripi
dar tălpile mele s-au împletit cumva
cu rădăcinile nucului
iar pe crengi câțiva porumbei
așteaptă încă să îi hrănesc
cu firimituri de suflet

Doamne
te-aș ruga să zidești o fereastră
să nu mai fiu nevoit să aleg

[Sofia Sincă]

Romantism modern. Dorind o geană de lumină pentru a putea vedea și în întuneric. Vibrant, pasional și liric.

Cu admirație,

Sofy

[paparuz adrian]

da, una mai mare si una mai mare...:) multumesc

[Ion Lazăr da Coza]

E în regulă primul vers - una mai mare și alta mai mare?

Povara liberului-arbitru... 

Ca întotdeauna, poezie de/cu valoare.

da Coza

[Laura H.]

Ce frumos! Felicitari!

[paparuz adrian]

multumiri

[Valeria Merca]

Frumos, foarte frumos!

Admiraţie!

[Angi Cristea]

Poem profund al alternanței eco/ego, umbre/lumini.