Văd cum terasele-nchid,
cum frunzele plopilor bat;
din lună se scurge-un lichid
direct la mine-n ficat.
O haită răzleață, andante,
de maidanezi, mă înjură,
l-aș chema, să vină, pe Dante,
s-o luăm, spre infern, pe centură.
Dar ce leuștean să mai vie!...
În clipele aceastea ciudate
când beau divina tărie
a clipelor de mult expirate.
În seara, aceasta, nasoală,
din parcul, acesta, central,
m-aș duce să-i cer o țigară
lui Dumnezeu, personal.
Adaugă un comentariu
Ce-ar fi să cereți două?
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE