Ninsoarea bucuriei

[Nădejde Angelina]

A nins la Iași, zăpezile ne-ngroapă,

E-o risipire de argint și gheață

Și-n pulberi de lumină ca-ntr-o joacă

Ne-aruncă cerul mantia pe față.

 

Rostogolește albul cu tandrețe,

Pe-anostul cenușiu de prin ferestre

Și-apoi pictează vrând să ne răsfețe

Crini înfloriți, cu scânteieri celeste.

 

Copoul pare îmbrăcat de nuntă,

Iar teii toți cu trupuri de lumină

Așteaptă visătorul ce-i ascultă

Cînd ei, de dor, adeseori – suspină.

 

Pe Lăpușneanu, văd în depărtare

Un grup răzleț și fără de canoane,

Sunt tineri veseli ce își fac cărare,

Cu pași grăbiți în zarvă de jargoane.

 

Mă uit și văd privirile-ndrăznețe,

Când fulgii mari se-ntrec și-apoi sărută

Obrajii fini ai fetelor cochete,

Iar ele râd, se-ascund și se-alintă.

 

E-atâta vrajă, joc și bucurie

Și ninge lin, tăcut, dumnezeiește,

Iar Iașul drag –  cetatea mărturie

Că prin ninsoare se desăvârșește.

[Chris]

am vazut teii si ninsoarea, frumos...

[Valeria Merca]

Presimt că ne-ai stârnit interesul și dorința de a veni la Iași! :) Un poem luminos ai lăsat aici! 

Am citit cu mare drag.

[Nădejde Angelina]

Domnule Ion Ion, mulțumesc și eu pentru popas!