Nimicuri mă frământă

[Denisa Curea-Popa]

Aştept ceva să-mi fie-asemeni, să respir
Misterios ocean care-şi dezbracă valuri
Când aflu umbre flăcări, cu apele conspir
Să nemuresc dorinţe crescânde-n duh pe maluri.

Cetate tot mai albă, cu aura ca sfinții,
Te va străbate pasul cu-nsingurări senine...
Iar văd cum sparge cerul tenebrele cu dinţii
Și cânt, şi plâns e-n tine când basmul te conţine.

Rupi unul câte unul atâtea noduri gheaţă,
Pe văile-amintirii rămână ca-ntr-o carte;
N-ai părăsit pe nimeni, tu doar renaști din ceaţă,
De dincolo de lume lumina-și face parte.

Grăbeşte-te şi urcă prin coborârea-n tine
Cu mintea, spirit, jertfă spre ziua care vine!

[Denisa Curea-Popa]

Aveți dreptate, doamna Sofia, se mai poate șlefui, voi reveni asupra textului. 

Mulțumesc din suflet!

[Sofia Sincă]

Și mie mi se pare exprimarea cam alambicată: umbre flăcări, basmul te conţine, urcă prin coborârea-n tine. Cred că s-a vrut antiteze, dar realizarea nu este cea mai corectă.

Se mai poate șlefui.

Sofi

[Denisa Curea-Popa]

Vă voi urma sfatul cu drag, doamna Valeria. Cum să mă supăr?... 

Vă mulțumesc din suflet! 

[Valeria Merca]

În prima strofă exprimarea este ambiguuă. În strofa 2 trecerea de la versul 2 la versul 3, de asemenea. 

O revenire pe text, ar fi benefică. 

Sper mult să nu supăr. Intenția este buna, dar la produsul final se mai poate lucra. 

Cu drag. 

[Denisa Curea-Popa]

Nimeni nu este lipsit de frământări, dar nu ne dăm bătuți în fața întâmplărilor. Înaintăm în viață! 

Mulțumesc, Grig, pentru semnul de lectură și apreciere!

Bucurii sfinte! 

[Grig Salvan]

Nimicurile care ne frământă sunt totul pentru noi. Ele ne umplu viața. Versuri proteice, percutante, descriind o traiectorie solemnă a sufletului prin lume. Frumos, Denisa, felicitări!