Să nu mai plângi măicuță

[Zarra]

 De ce mă doare sufletul măicuță
 când tu ești raza ce m-a strâns în brațe,
 din prima clipă-n care au văzut lumina
 ochii mei  plâng .
 
 Și tu plângeai cu lacrimă de jad
 că împlineai sorocul unui trup
 din lutul frământat în clipe dulci
 prin mine-ai renăscut .
  
 Mi-ai pus în palmă truda frunții tale
 nici foame nu-ți era nici măcar sete
 să pot zâmbi în fiecare clipă
 să pot ușor zbura .
  
 Și m-ai lăsat să zbor atât de sus
 că nu-ți mai văd seninul din priviri
 măicuță-n ziua-n care plângi de dor 
 departe sunt.
 
 Îmi pun zălog cuvintele pe-o filă
 și către cer o rugă înălța-voi
 să nu mai pătimești măicuță bună
 și-alături să te am. 
  
 Să-ți pot încălzi oasele bătrâne
 și-un colț de pâine caldă să îți dărui
 să nu mai plângi măicuță niciodată
 cât vei trăi.
 
 8-03-17

[Zarra]

Va multumesc tuturor pentru semn si franchete. Chiar aveam nevoie...

[Valeria Merca]

Dacă ai fi dat o altă formă poeziei... chiar gândurile, de altfel, înalțatoare exprimate le-ai fi orânduit altfel...

Am citit cu interes.

[Ion Lazăr da Coza]

...Am citit.

da Coza

[Sofia Sincă]

Un mod de ați exprima afecțiunea pentru mamă... foarte elegiac.

Da, exprimă sentimente diferite, dar ca poezie, pentru mine nu are valoare. Tehnic, foarte modestă.

Semnul meu,

Sofy