Nici...

[MARIUS IULIAN ZINCA]

 

triajul de la spital, azi, nu m-a dat

la-o-parte. Doar o bucată de piele

cu lama

(de ras)

au tăiat

şi vaccin  

şi antibiotice mi-au dat să fiu imun

la veninul picat în albastru

să stau

indiferent cât (mă) doare.   

[MARIUS IULIAN ZINCA]

LECTIA LUI BORGES

In nobila indrazneala de a acumula timpul lecturii,cand suntem cititori pornim de la cucerirea lucrurilor vizibile ale omenirii,uitand ca aceasta are un destin rational,autentic si intens.Urmam ,apoi,un sir de vanitati pe care le pretindem autorilor.
Prima,cea mai patetica este vanitatea stilului,din care facem aproape o superstitie,refuzand sa recunoastem ca ar putea fi o atentie partiala acordata operei.Cautam de zor eficienta si iscusinta unei pagini in figuri de stil,in acustica, sintaxa,tehnici ale textului sau in surpriza imbinarii partilor de vorbire.
Ramanand opaci in fata emotiei transmise pe care o subordonam unei ravne stilistice invulnerabile,ne trezim ca cititorul din noi este pe cale de disparitie,fiindca a fost inlocuit de un potential critic.
In privinta acestei vanitati,lectia lui Borges vine cu un exemplu credibil :Cervantes nu era un stilist,cea mai importanta valoare in Don Quijote este de esenta psihologica.
Oalta vanitate consta in a cauta forta si savoarea perfectiunii.Nebanuind ca facem o greseala,o sporim cu emfaza.Citim si cautam cuvinte definitive ca sa postulam edificiul intelepciunii prin decizii neclintite ce trec dincolo de limita omeneasca:unic,total,desavarsit,genial...
Uitam- din nou -ca realitatea textului este intensa, nebanuit de simpla,nu simplista,tocmai pentru a ne oferi bucuria de a pretui informatiile primare pe care le procura simturile.
Indiferent cate vanitati s-ar mai adauga in arsenalul sofisticatului cititor,lectia lui Borges ne reaminteste povestea magica a copacilor care ne impiedica sa vedem padurea necuprinsa, plina de atat farmec,incat nu mai realizam ca ea este alcatuita din copaci.
Este ca si cum am poposi in acest spatiu si am spune:treceam odata prin omenirea plina de evenimente,curiozitati,momente,moravuri ,traditii,are azi,din intreg acest univers nu-mi amintesc decat o singura fiinta,fiindca ma iubea si accepta cu bucurie sa hoinarim pe drumurile simple ale lecturii.
Oricum ,lectia lui Borges schimba radical perspectiva lecturii.

[MARIUS IULIAN ZINCA]

vata testicolelor imi tamponeaza sangerarile produse de cioburile zorzoanelor de sticla pastrand perfuzia cu poezie pentru cine o are... neimuna Iris caci ma dor strigatele buricelor degetelor de cand am tot spus ca pe mine ma cheama simplu Z.I.N.C.A, nu Zincă, altfel... cicatrizandu-se ranile bandajate de vata, eu va multumesc, o seara frumoasa tuturor, Marius

[Angi Cristea]

O stare poetică aparte care maschează deziluzia în faţa ,,veninului picat în albastru".Eul liric se situează cumva kafkian faţă de triajul intrapitalicesc, un triaj al sufletelor ultrasensibiliza(n)te.

[gina zaharia]

Se pare că asistăm la un serial cu stări... spitalicești:) Parcă și scânteile poetice ar fi la perfuzii...:)

[Ion Lazăr da Coza]

Punem zorzoane de sticlă la testicule de vată.

Acesta e comentariu meu „si daca place e ok, daca nu, asta e, multumesc si o zi frumoasa”!

da Coza

[MARIUS IULIAN ZINCA]

da Ana, eu nu reinventez nimic, e forma mea si daca place e ok, daca nu, asta e, multumesc si o zi frumoasa, Marius

P.S. stiu ca singura forma adverbiala acceptata e "la o parte", dar am zis ce am vrut sa sugerez, iar pentru asta am facut un joc- nu am mai scris legat, ci le-am despartit... printr-o "-"

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc Sofy, o zi frumoasa, Marius

[Sofia Sincă]

Sentimente avizate prin prismă medicală. Este interesant că e original... cu toate că, eu personal, nu găsesc nici un pic de poezie în denumirile spitalicești.

Sofy

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc mult Ana, intentionat e scris legat... sa aiba ce desparti, taia... spitalul, o zi minunata, Marius