Închisă la mijloc, frumos, de pe tabla ei aș linge sare

[nicolae vaduva]

Poezia este-o șmecherie

Cu centură de castitate,

Ar vrea s-o penetreze toți,

Dar numai Seniorul poate.

 

Meșteșugim în fierărie

Zeci de șperacle deocheate

Ce sparg chiloții de oțel,

Dar numai Seniorul poate.

 

Și eu, cu gândurile-n vrie,

Încerc din rimele-mi netoate

Când s-o ating, când s-o miros,

Dar numai Seniorul poate.

[Mihaela Suciu]

Da, e închisă la mijloc, frumos... șmecheria :)

Mi-ar face plăcere să citesc și epigrame scrise de dumneavoastră. Se poate?

[Sofia Sincă]

Din ciclul ars poetica - una cu iz erotic. Numai ție Nicolae Văduva îți putea trece prin minte așa ceva :))

Nu te socotești nici un pic Senior?

Mi-a plăcut la nebunie,

Sofy

[Valeria Merca]

În opinia mea, Seniorul, în chip de metaforă, reprezintă perseverenţa întru frumos/ ceea ce numim poezie.
Asupra primelor două versuri se poate reveni...căci Seniorul poate!:)

[Ion Lazăr da Coza]

Deși prea adesea, ca poeți, „steagul” ne cade-n bernă ante portas, totul e să ne străduim. Ce dacă numai Seniorul poate? 

da Coza

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Cine o fi Seniorul? :)

Mi-a plăcut mult afară de faptul că primele două versuri au alt ritm.

Drag,