Poezia este-o șmecherie
Cu centură de castitate,
Ar vrea s-o penetreze toți,
Dar numai Seniorul poate.
Meșteșugim în fierărie
Zeci de șperacle deocheate
Ce sparg chiloții de oțel,
Dar numai Seniorul poate.
Și eu, cu gândurile-n vrie,
Încerc din rimele-mi netoate
Când s-o ating, când s-o miros,
Dar numai Seniorul poate.
Adaugă un comentariu
Da, e închisă la mijloc, frumos... șmecheria :)
Mi-ar face plăcere să citesc și epigrame scrise de dumneavoastră. Se poate?
Din ciclul ars poetica - una cu iz erotic. Numai ție Nicolae Văduva îți putea trece prin minte așa ceva :))
Nu te socotești nici un pic Senior?
Mi-a plăcut la nebunie,
Sofy
În opinia mea, Seniorul, în chip de metaforă, reprezintă perseverenţa întru frumos/ ceea ce numim poezie.
Asupra primelor două versuri se poate reveni...căci Seniorul poate!:)
Deși prea adesea, ca poeți, „steagul” ne cade-n bernă ante portas, totul e să ne străduim. Ce dacă numai Seniorul poate?
da Coza
Cine o fi Seniorul? :)
Mi-a plăcut mult afară de faptul că primele două versuri au alt ritm.
Drag,
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE