Haiku ("Coloana Infinitului" în memoria lui Brâncuși)

[Rădița Răpeanu]

Lumini și umbre
În miez de sâmbure spart
Apus de soare
*
În toiul serii
Țipătul păunilor
Pe verticală
*
Efemeride -
La spectacolul lumii
Hrană pentru pești

[Rădița Răpeanu]

Am însușit totul cu plăcere! Vă îmbrățișez de-a valma, profitând de semnal! Drag,

[Corina Militaru]

Am citit cu plăcere! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Haiku-ul n-are de a face cu valorile umane, nici cu morala, judecăţile, comentariul, etc. Nu este o epigramă sau un cuplet. Nu e didactic, nici făţiş, nici mascat. El este al naturii şi al naturii (esenţei) lucrurilor. A surprinde (revela) natura lucrurilor este esenţa unui bun haiku;

Haiku-ul nu este comparaţie sau metaforă. Ele transformă haiku-ul în poezie englezească; [Figuri de stil admise: elipsa, paradoxul, simbolul, aliteraţia şi variaţia aluzivă.]

Singurul semn grafic și/sau de punctuație, într-un haiku, e linia de pauză (–)!

Ultimul se apropie cel mai mult de cerințele unui haiku. După Efemeride pune linia de pauză (–) [nu cratima (-)], pentru a marca cezura!

Și penultimul s-ar apropia de haiku, dacă:

Pe verticală,
Țipătul păunilor,
Cuib plin de doruri

=======================
În plină vară –
Țipătul păunilor

Pe verticală

da Coza

[Ana Cîmpeanu]

structură de haiku, a treia metaforă îmi place

Aripi din cireș,
În miez de sâmbure spart;
Ochiul soarelui

Titlul e prea lung si prea explicit, mai ales că haiku-urile nici nu au titlu de obicei.