În răgazul dintre două gânduri

[Agafia Drăgan]

 

Mă priveşti

cu zâmbetul prins între două cuvinte

dincolo de el sunt eu

cuibărită-n freamătul simţirii

pe ţărmul cocorilor răniţi de timp

e atât de îngust hotarul

dintre răsărit şi apus

dintre leagăn şi bocet

ţi-aud neputinţa

de-a înfrânge răscolirea adâncului

să nu-mi tulbure nălucirea tomnatică

a unui dor rămas neîmplinit

în răgazul dintre două gânduri amare

mic sălaş

peste care se ţese iubirea noastră

tu aduni fragile lumini din umbre

să-mi redai  surâsul

până când o primăvară indiferentă

îşi va fi vărsat prea plinul de înflorire

peste buzele pecetluite de acum

în zvâcnetul ierbii sărutate de vânt

şi noi vom fi răsăriţi nuntire

Osiris şi Isis

sub un alt cer

 

 

[Veronica Șerban]

Semn de admirație pentru o trăire atât de intensă și atât de frumos exprimată!

Cu prețuire!

[Corina Militaru]

Foarte frumos, Agafia! Încântată! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Interesantă trimitere/raportare către legenda Osiris-Isis!

da Coza

[Agafia Drăgan]

Mulţumesc! Sunt onorată de aprecierile unor persoane pe care le stimez mult.
Cu preţuire,

[Valeria Merca]

Semn de Admiratie! Drag,

[Ana Cîmpeanu]

Frumos, mi-a placut mult lirismul cald al acestei poezii! Am citit cu drag

[gina zaharia]

Prin labirintul dintre răsărit şi apus/dintre leagăn şi bocet șoaptele buzelor pecetluite de acum își lasă autograful lor fin...

[Ana Ardeleanu]

Un poem sărutat de gânduri în plină înflorire... Am lecturat cu plăcere!