În ploaia de-afară

[Tudor Cicu]

Cântec îngânat la fereastră

 

Stăteam la geam cu ploaia la fereastră –

un cuc cânta, hainul, sub o coastă,

iar roiul frunzelor purtate-n vânt

hălăduiau cu dorul pe pământ.

Tu, pasămite, în cealaltă zare

îți pieptănai tristețea peste mare

și vulturii din ochii tăi, sub cer

îmi sfârtecau din vise și mister,

iar vremea arămea sub nucul frânt

norocu-mi jefuit, fără veșmânt

pe care-l trimisesem ca pe faur

să te colinde versul lui de aur.

 

Ce clipă! Și-a fost dat în mintea mea

Cum stam la geam, că ploaia era ea!

 

 

[Vasilisia Lazăr]

Eu văd un ritm bun (și chiar am simțul ritmului) și multă, multă nostalgie. O poezie gingașă.

[Tudor Cicu]

Chris: Cineva spunea (pe altă cale) că e ziua lui Cioran. N-am verificat, dar poate îi e dedicată simbolistic. Cioran spunea în ”Cartea amăgirilor”, că „cine a înțeles că lumea asta nu întrece condiția amăgirilor n-are decât două căi: să devină religios, salvându-se din lume, sau să salveze lumea, distrugându-se”. Observam la el, în scrieri, ce mare era bucuria de a fi învins pentru o clipă tristețea! Și că lupta împotriva propriilor întristări este atât de grea. Spunea: „Diferența între mine și Dumnezeu: el poate ceea ce eu simt!”Citindu-l, îmi făcea impresia că își scria gândurile ca un condamnat la moarte, iar tot ceea ce scria era hrana acelor singurătăți ale sale. Nu căutăm noi totul, în poezie, fiindcă am pierdut pentru totdeauna câte ceva? În poezie gândurile poetului trebuie să fie umerii pe care se sprijină sufletul cititorului. Cum spui și tu: să trăim frumos!

[Chris]

frumos...

[Tudor Cicu]

Valeria: 

„Cum basmul s-a oprit în fiecare;

Încremenit, ca limba la un ceas

Tot singur, doamne, tremurând în zare...

Sub ghilotina ploii am rămas.” (din „Cântec pentru ploaia de afară” - postat pe Însemne...)

...ai dreptate! Toate au început să se repete, iar eu am rămas (cum spuneam) sub ghilotina ploii. Dar ploaia tot nu vine! Aud că Dunărea a secat mult și vremea ploilor e încă departe. Trăim un „anotimp în infern” și... curios (nu eram un om religios), dar am început să citesc poezie religioasă în ultima vreme. Și e benefică sufletului!

 

[Valeria Merca]

Încântător, plin de lirism. Parcă am mai citit undeva poezia aceasta. Chiar dacă am citit-o, e binevenită oricând! :)

Admirație, Tudor Cicu!

[Tudor Cicu]

Doamna Sofia:  Aveți dreptate! Doar cuvintele au mai rămas să ne mângâie pe noi, cei izolați între patru pereți. Nu am cum să nu-mi amintesc vorbele lui Cioran despre Iov: „Fericitule Iov, care nu erai silit să-ți comentezi strigătele!”. Dar nenorocirea are și o parte bună: ne învață să-i cunoaștem pe oamenii adevărați. Destinul fiecăruia se făurește prin caracterul pe care ți-l dezvălui singur, cu prilejul unor astfel de nenorociri, așa cred eu că voia să ne spună Cioran. Aș vrea să-l citească tinerii (care ne urmăresc aici) și să-i înțeleagă pe cei cuprinși în ultima parte a șaradei Sfinxului ce-i apăruse în cale lui Oedip. Domnul a spus cam așa: Vei merge pe un drum și nu vei spune nimic. La capătul drumului, însă, te va așteptarea întruparea în cele gândite de tine pe parcursul vieții. Vă mulțumesc pentru comentariu și vă doresc sănătate!

[Sofia Sincă]

O versificație simplă, dar candidă, care face bine pe atâta suferință. Orice vers face bine la ora actuală, când sufletul nostru arde în focul infernului.

Frumusețea și mulțumirea sufletească, fie și de o clipă stau în lucruri simple. Poezia cântă pe două voci: una de primăvară și una de iarnă grea...

Cu deosebita plăcere a versurilor,

Sofi

[Tudor Cicu]

Mihaela: nu poți trezi lumea decât prin cuvânt. Nimeni nu-i perfect. Căci stă scris în Cântarea Cântărilor: „Fii maicii mele s-au mâniat, trimisu-m-au să le păzesc viile, dar via mea n-am păzit-o!”. Sau mai exact, cum spunea HOMER: „Dacă știi să asculți, vei merita într-o zi să stai la masă cu zeii”. Eu cred în ce spunea Nichita: „dacă te trezești/Iată până unde se poate ajunge/privirea, dacă se trezește”. Un sfat de memorat.... Să vină odată ploaia aia! 

[Crinu Sorin Leşe]

Tudor Cicu, sunteți înțelept. Mă bucur că nu v-ați supărat. Salutări asemenea!

[Mihaela Suciu]

Mie-mi place foarte mult, nostalgie, gingășie... mai dă, Doamne, o ploaie, că-i secetă!