Mima de-a poetul

[Monica Pester]

Strâng gândurile toate,

le fac pachet,

Când Luna apare

și noaptea se lasă,

mă joc printre versuri,

mimez un poet,

arunc năvodul

să prind rime în plasă

Nu-mi vine să scriu,

mă izbește dogoarea

unor reflexii 

ce mă înconjoară,

Și, dintr-odată, 

accept culoarea

ce schimbă-n mine

un pian c-o vioară

Iar inima bate

c-un tic-tac străin,

descarcă flash-uri 

ca gloanțele reci,

vin mii de emoții

dintr-un spirit prea plin

ce plânge când

vorbele par goale și seci

Amprentele-o dată-s

trăite intens

nu-s un sărut, doar,

de-o singură clipă,

pornite din

sufletul fără habar

ce încă trăiește ascuns

sub aripă

[Monica Pester]

Poete, pesemne că spiritul Crăciunului a poposit și pe la mine

Mulțumiri prea mici față de intensitatea trăirilor aprecierii tale !

[Monica Pester]

Nicoleta, mă bucur de trecere. 

Gând bun de Sărbători!

[Monica Pester]

D-le Katin, admirația d-voastră mă onorează.

Mulțumesc frumos!

[petrut dan]

Un poem foarte bun, mi-a plăcut de la început până la sfârșit, bine scris, bine condus, felicitări Monica, cu drag!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Am citit cu plăcere!  O seară de Crăciun binecuvântată! 

[Mihai Katin]

Și, dintr-odată,

accept culoarea

ce schimbă-n mine

un pian c-o vioară....

vin mii de emoții

dintr-un spirit prea plin

ce plânge când

vorbele par goale și seci     ...intre  aceste doua  repere  un poem  admirabil  pe care l-am  citit   cu  bucuria  acestui  Craciun  in care  cautam  si  linistea  sufletului...