ne biciuiesc cuvinte fade
purtate-n gând ca doi străini
și-n inimi viitorul arde
acoperit de mărăcini
pe o banchiză fără margini
sădim semințe de alint
uitându-ne chiorâș sub streșini
cum ne-aruncăm săgeți de-argint
suntem vulcanul ce erupe
umplând iubirea de venin
o bem frumos apoi din cupe
hrănindu-ne cu dor și chin
ca-ntr-un perpetuum mobile
apoi din nou ne-drăgostim
și ne-ntrebăm ca proștii cine
azi ne-a clonat fără să știm
Adaugă un comentariu
Poezie frumoasă! Iar finalul, foarte bun!
Admirație!
Frumos! Mi-a plăcut.
da, o poezie plăcută care curge lin :))
Acum e altă poveste... versurile curg limpezi, romantismul străbate dansând printre rime, se joacă cu metafore şi expresii frumoase, chiar dacă s-au mai spus. Mai rămâne să ne aduci ineditul.
Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!
Da. Ai imagini frumoase, deși nu spectaculoase, mesaj limpede, ritm și rimă acceptabile = poezie.
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE