„TUNELUL TIMPULUI” din Muzeul Țara Crișurilor

[Ion Nălbitoru]

Complexul Muzeal al Țării Crișurilor se află în cochetul municipiu Oradea din Județul Bihor. Acesta cuprinde mai multe secții: de arheologie, istorie, etnografie, artă, științele naturii etc.

La etajul al II-lea se află secțiunea Științele Naturii unde se poate vizita „Tunelul timpului” care cuprinde panouri cu imagini din timpurile preistorice.

La intrarea în „tunel” găsim câteva informații prețioase despre ceea ce vom vedea vizitând acest colț al istoriei omenirii:

Tunelul timpului marchează cele mai semnificative evenimente din istoria geologică a Pământului. „Călătoria în timp” este documentată prin roci, fosile autentice și reconstituiri de paleomediu, care surprind apariția principalelor grupe de viețuitoare, diversificarea acestora, precum și momentele de dispariții începând din Precambrian până în Holocen.

Coridorul 1 este destinat pentru Precambrian (bandă roșie), Paleozoic (bandă verde) și Mezozoic (bandă albastră), iar Coridorul 2 cuprinde Neozoicul (bandă galbenă). Cifrele transversale marchează limitele dintre  cele mai importante ere și perioadele geologice (ani))>>

Perioada Precambrianul ține de la apariția planetei Pământ, în urmă cu 4,5 miliarde de ani și până la 541 de milioane de ani. La început atmosfera planetei era lipsită de oxigen. După apariția hidrosferei, primele organisme au apărut în urmă cu 3,5 miliarde de ani în mări, care, treptat au „îmbogățit atmosfera cu oxigen”. Într-o perioadă lungă de timp apar și organisme mai complexe. Fauna în mări se dezvoltă, dar acele „organisme” nu aveau schelet.

În a doua perioadă numită Cambrianul „are loc o explozie a vieții în  oceane datorită nivelului mai ridicat al oxigenului dizolvat.” Astfel apar primele organisme cu schelet.

În Devonian încep să apară primii pești și chiar corali. Apar și primele vertebrate, iar terestru apar primele plante și insecte fără aripă. Formele de viața oceanice și terestre încep să evolueze într-un ritm accelerat și diversificat.

Urmează Triasicul, evoluția vieții pe planetă continuă, iar către sfârșitul acestei perioade apar „dinozaurii, pterozaurii, crocodilii și mamiferele”.

Următoarele etape sunt: Jurasicul inferior, Jurasicul superior, Cretacicul inferior, Cretacicul superior. Extincția de la sfârșitul Cretacicului când dispar 60-70% din speciile marine și 15% din cele terestre, și acest lucru se datorează  din coliziunea unui meteorit imens cu pământul, printre animalele dispărute fiind dinozaurii și reptilele zburătoare.

În călătoria mea prin acest tunel al timpului ajung la „Paleogenul” care reprezintă  o perioadă geologică cheie la începutul erei Cenozoice (66 - 23.03 milioane de ani în urmă), ce a urmat după extincția dinozaurilor, marcând o perioadă de diversificare rapidă a mamiferelor care au ocupat nișele ecologice eliberate, de la forme mici la animale mari și variate, împărțită în epocile Paleocen, Eocen și Oligocen.

Miocenul mediu și superior sunt diviziuni ale Erei Neogene, marcate de schimbări climatice și geologice majore, cu Miocenul mediu (aprox. 16-14 Ma) având o climă tropicală intensă, urmată de răcire, iar Miocenul superior (aprox. 11-5 Ma) fiind caracterizat de o climă ce începe să semene cu cea actuală, glaciațiuni, regresiunea.  

Micenul mediu, Minocenul superior „Clima caldă și umedă, cu precipitații abundente, a favorizat apariția unor grupe de amfibieni din Asia (...). Vegetația mlăștinoasă era dominată de asociații  de arin, arțar și ulmi. Vegetația de tip savană, cu  multiple surse de apă, atrage o faună tipică cu proboscidieni bunudonți, rinoceri, castori și primate (...). în ponțian apar noi forme de proboscidieni (...), cai tridactili și primate”.

 Primatele sunt un ordin de mamifere care include maimuțele, lepurii, lorisii, tarsierii, lemurii și oamenii, caracterizate prin creier mare, vedere binoculară, degete opozabile, comportament social complex și o dietă predominant omnivoră, fiind adaptate adesea vieții arboricole, dar incluzând și specii terestre, majoritatea având o rată mare de gestație, de obicei un singur pui. Ele au apărut în urmă cu 55-85 milioane de ani. 

Pliocenul și Pleistocenul sunt caracterizate prin „perioade glaciare, separate de perioade interglaciare”.

Apoi trecem la perioada de 2.580 de milioane de ani, la Holocen „În Holocen are loc încălzirea generală a climei după sfârșitul ultimei glaciațiuni, calotele glaciare s-au retras în apropierea polilor, ceea ce a contribuit esențial la răspândirea omului”.

 Holocenul este epoca geologică actuală, a doua parte a Perioadei Cuaternare, începută acum aproximativ 11.650 de ani, după ultima glaciațiune. Este definită de clima caldă și stabilă, retragerea ghețarilor și apariția și dezvoltarea rapidă a civilizației umane, incluzând revoluția neolitică, istoria scrisă și urbanizarea, 

Erau în apă și s-au găsit în zona Oradea părți din reptile mari, preistorice, cam la 40 km de la țărm, în mare. Pe atunci actualele ținuturi bihorene se aflau sub mare.

În muzeu se găsesc și plante pietrificate.

Au fost găsite fosile de dinozaur pitic, în bauxita, ca vertebre, solzi etc.

Din ce s-a descoperit în zonă prin săpături arheologice au reconstituit acele schelete, multe din aceste rămășițe au fost descoperite la Mina Cornet.

De asemenea s-au găsit scoici destul de mari și chiar și o balenă care a fost reconstituită, iar într-o vitrină  se găsesc expuse rămășițele unui delfin preistoric.

Când s-a construit spitalul județean din Oradea1979, au fost găsiți colți de mamut care sunt expuși în acest muzeu alături de mandibula mamutului de tip cald, iar pe partea opusă sunt expuse fosilele unui mamut de timp rece.

Înainte Europa era un fel de arhipelag, era acoperită mai mult de mări.

Prin săpăturile arheologice din Bihor, inclusiv în Apuseni la Peștera Urșilor, au fost descoperite resturi de Capra ibex sau capra alpină.  Azi ea trăiește în Alpi.

La finalul expoziției am avut parte de o surpriză! O peșteră amenajată, cu stalactite și stalagmite, practic reconstituirea, dar la scară mai mică, a unui fragment din Peștera Urșilor, inclusiv cu un schelet de urs.

(Documentația este după inscripțiile afișate și explicațiile oferite de doamna muzeograf din această secție)

 

Ion NĂLBITORU