Pe prag cu veșnicia

[Manuela Munteanu]

Mă strigă veșnicia, cu nins tăciune-n gene

Și-alerg să mă supună, furându-i un minut,

Pe care mi-l strecoară cu bucurie-n vene,

Ca să-mi omoare bezna din traiul meu de lut.

 

Ridică-se hotare doar între foi de carte,

Când le voi prinde-n scoarță cu flori de Mușețel!

Cuvântul scris cu raze iubirea n-o desparte,

Căci are curcubeul prins pururea în el.

 

Viteaz e gândul dulce, mai dulce ca povara

Urciorului ce cară mireasmă de izvor.

El mângâie și varsă în inimi călimara,

Să stingă cu preaplinu-i oftatul plin de dor.

 

Și dintr-un colț de suflet, ce depărtarea-l plânge,

Se vor topi zăpezi, curgândă rodnicia,

Iar eu voi fierbe Luna în lapte și în sânge

S-o beau în răsărit, pe prag cu veșnicia.

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc doamnă Cornaciu Nicoleta Ramona!

[Manuela Munteanu]

Îți mulțumesc mult, Augusta! Nu era foarte departe față de cum este acum, dar... recunosc... este îmbunătățită. 

[Chris]

nu stiu cum arata poezia initial, dar acum  arata bine!

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc, domnule Mihai Oltean!

[Manuela Munteanu]

N-am putut să nu modific. :)

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult pentru recomandări, domnule Gabriel Cristea! Nu voi mai modifica aici, pentru că nu-și mai are sens, însă, CU SIGURANȚĂ, așa vor fi scrise în cartea ce urmează să o editez. Și... mi s-a întâmplat ceea ce mi se întâmplă în mod frecvent. Nu știam ce nume să-i dau cărții mele (mă gândesc la asta de mai bine de o lună), iar atunci am abandonat cu gândul că sigur va veni el... titlul... dacă eu nu pot să-l găsesc. Și a venit. ,,Pe prag cu veșnicia" mi se pare cu mult peste strădaniile mele fanteziste. Vă mulțumesc din nou... pentru tot!

[gabriel cristea]

Frumos poem! Aș îndrăzni, pentru o mai bună prozodie, să vă recomand aceste corecturi

,,Mă strigă veșnicia, cu nins tăciune-n gene

Și-alerg să mă supună, furându-i un minut,

Pe care mi-l strecoară cu bucurie-n vene,

Ca să-mi omoare bezna din traiul meu de lut.

 

Ridică-se hotare doar între foi de carte,

Când le voi prinde-n scoarță cu flori de Mușețel!

Cuvântul scris cu raze iubirea n-o desparte,

Căci are curcubeul prins pururea în el.

 

Viteaz e gândul dulce, mai dulce ca povara

Urciorului ce cară mireasmă de izvor.

El mângâie și varsă în inimi călimara,

Să stingă cu preaplinu-i oftatul plin de dor.

 

Și dintr-un colț de suflet, ce depărtarea-l plânge,

Se vor topi zăpezi, curgândă rodnicia,

Iar eu voi fierbe Luna în lapte și în sânge

S-o beau în răsărit. Mă strigă veșnicia."

sau mai poetic  - pe prag cu veșnicia) 

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, domnule Ghiță!

[Dinca Valerian]

@ Monica Pester dexonline.ro nu recunoaste ulcior. Alt dex nu am la indemana ca sa controlez mai multe surse. In rest, suntem pe cont propriu. Eu asociez ulcior cu ulceratie. Dvs acreditati ulciorul plecand de la ulcica (ceea ce mi se pare cam fortat). Am avea nevoie de un specialist, iar eu ma declar ca nu sunt. Cu sau fara, poezia ramane una frumoasa.

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult, doamnă Monica Pester, pentru apreciere și solidaritate! Este adevărat ce spuneți, cu atât mai mult cu cât există acel vechi proverb românesc - ,,ulciorul nu merge de multe ori la apă". Însă,  domnul Dincă are dreptate când spune că DEX nu conține cuvântul ,,ulcior", ci ,,urcior" ca fiind atât micul furuncul, cât și vasul de lut. Va fi o prioritate pentru mine, într-o zi când îmi va permite timpul, să cercetez mai amănunțit aceasta problemă. Mă bucur că v-am întâlnit aici, la mine pe pagină. Vă mai aștept... să mai dezbatem. :)