Mărturisiri

[Monica Pester]

Trec din poveste în poveste cu saltul

puiului de cerb nou născut.

Sar peste pietre, peste ape, cascadele mă adoră.

Cântec de leagăn îmi vibrează timpanul,

în cadența bătăii de toacă în lemn vechi.

Vreau să mă iert și să-ntorc obrazul,

să-mi gust căderile și să le șterg din amintiri.

Mă lepăd fir cu fir de vini imaginare,

știu, cele reale pândesc locul lăsat liber.

În lupta asta, cu planurile ei suprapuse,

totul se amestecă, dansul se transformă

în dragon și mă cuprinde  strâns în brațe ,

ca o smoală ce-mi arde sufletul.

Visez legănat, curcubeie de foc

înlănțuite pe  fruntea-mi sângerândă.

Dar continui să merg spre raiul 

în care mă voi întoarce, doar,

ca să-l compar cu iadul din care plec.

Sunt gata.

Mi-am plătit biletul.

Dus-întors.

[Grig Salvan]

Frumoasă metaforă a vieții care trece sărind ca un pui de ciută dintr-o piatră în alta, de pe un prag pe altul, de pe un țărm pe altul, mereu într-un echilibru precar, un dans legănat, balansat pe un fir fragil și pândit de primejdii, dar mereu cu ținta în față, cu raiul visat și cu biletul luat. Deși cred că biletul nu e cu „dus-întors” ci mai degrabă numai „dus”, „one way ticket”, ca în celebrul hit de odinioară al formației „Eruption”...

[bolache alexandru]

Frumos și optimist. Îmi place că ai depășit acea stare negativă!

[Monica Pester]

 Nu ma supăr, Gabi,  ești mereu binevenit.  E  drept, pare neșlefuit, dar îi voi da strălucire.  Sugestile tale sunt armonioase, te reprezinta.

Ma bucur ca ti-a plăcut ideea , având rabdaŕe să îi construiești altfel de prezentare

Mulțumesc, Gabi  !

[gabriel cristea]

Monica, îți propun unele modificări ce aduc mai multă elasticitate lirică pe osatura poeziei tale. Sper să nu te superi! 

,,Trec din poveste în poveste,

săltând ca puiul cervidei nou-născut.

Sar peste stânci și ape, cascadele m-adoră.

Și-un cânt de leagăn vibrează în ciuliri, 

aidoma  bătăilor străvechi în lemnul toacei;

Vreau să mă iert și să-ntorc obrazul,

să-mi gust căderile și să le șterg din amintiri.

Îmi lepăd fir cu fir  imaginara vină,

știind că cea reală pândește ca un zmeu să umple golul;

Și-n lupta asta, cu planuri suprapuse,

se-amestecă întregul, iar dansul se transformă

într-un dragon ce mă cuprinde  strâns în brațe,

ca un vulcan potopitor de suflet.

Visez halucinante curcubeie

ce arcuiesc pe   fruntea-mi sângerândă focuri;

Și-alerg necontenit spre Porțile de Rai promise,

să le compar cu nelumina iadul din care plec.

Sunt gata, 

mi-am plătit biletul

dus-întors sau cine știe!..."