lumina ta era umbra mea

[Mihaela Maria Grecu]

un înger venea pe cărarea săpată-n umbră

soarele se rotea în jurul aripilor

liniştea creştea în pântecul zilei

(umbra era umbra mea)

cu apă vie trezea  ochii pietrelor

paşi albi atingeau sufletul ierbii

 

un înger venea pe cărarea săpată-n umbră

cu aripa-i dreaptă contura zboruri înalte

cununi de stele aşeza pe tâmplele nopţilor

(umbra era umbra ta)

din nemişcare se trezeau frunzele

copaci goi alergau după visuri rotunde

 

un înger venea pe cărarea săpată-n umbră

ploaia hrănea timpurile aride ale lumii

izvoare sterpe se metamorfozau în braţe de roze

 (umbra ta era umbra mea)

soarele se rotea în jurul aripilor

liniştea creştea în pântecul zilei

lumina deschidea ferestrele cerului

 

un înger venea pe cărarea săpată-n umbră

(lumina ta era umbra mea)

Ella Franc

[Gabriela Grădinariu]

  Contopire definită în imagini minunate. Apreciere!

[Vasilisia Lazăr]

Ingenuu și frumos! Felicitări!

[Sofia Sincă]

Farmecul poeziilor tale coexistă în ansamblul textului pe un fir uşor epic. Aici, o inedită contopirea a umbrelor, a semnelor dintre un el şi o ea. Textul este candid, relaxează şi încântă. O imagine a jocurilor de umbre.

Am citit cu plăcere, Sofy!

[chindea maria elena]

"un înger venea pe cărarea săpată-n umbră

ploaia hrănea timpurile aride ale lumii"- fără lumină n-ar exista umbra, iar câtă vreme o potenţează e bună! Când lumina de-afară păleşte, s-o revărsăm pe cea dinlăuntru!!! Cu drag, Gerra