Lui Ion Lazăr da Coza - La mulți ani înluminați - Dioramă cu zei

[chindea maria elena]

*verbul zilei cu mușchi atrofiați*

 

 

timpul meu a rămas intact

deși i-a fost extirpată coasta a treia

 

doar ea

făcea legătura fonetică

translucidă

cu steaua albastră

uitată pe noptieră după ce am extrădat

noaptea

și o parte din zei

 

restul au rămas

să cânte poeme disonante

despre pilda viței ce și-a stafidit rodul în sâmbur uscat

nici un flutur nu-și dezlipea de bună-voie

cerul

din genunchiul uitării până să mă cunoască pe mine și

fără să lase tribut o spumoasă orgie cu zâne

pe buza căii-lactee

 

avem o țară în noi și-o infinitate de cosmice gânduri

 

cum să închizi în nacelă

zborul din epiderma poemului

să nu ți-l fure gnomii din ghindă înainte

de-a descuia apele pietrei

în iarnă

 

taina se ridică din buricele visului spintecat de curcubee

ca un abur

 

voi pune  gaj un abis

că la ruleta destinului sângele ghicește

răstignirea perfectă asortată

liber-cugetătorului

ce și-a pierdut la alba-neagra zilei

credințele

pentru că-mi e vecin de balcon meditativ întreb abulic

Creatorul

cum să-mi recuperez toamna din hambarul prea plin

și zorii prea uscați în bobul de rouă

 

până una alta

joc șeptic cu o novă transfugă

fără să-nnod gordiene din taifunuri  urzicate

de războaie încheiate

în coadă de pește oceanic nici o miză

nici un câștigător regretul

nu are de ce să elibereze cârtițele din cartilajul unui spațiu

prea strâmt să te-ncapă-n poem omagial

 

trubaduri reciclați

precum un vin vechi lăsat prea mult

să respire argintul paharului

coclit

cui de beți cad printre vene

în cupa graalului

și-nneacă pripasul din doruri

 

mai sunt iubiri de extras

din trotuare fezandate în trădări pasagere

 

urechii trebuie să-i torci fir galactic

din scăriță să-i poți fura

o notă siderală

încă nu ți-a ieșit urcatul pe octavă de flăcări

pentru un selfi cu alter-egoul tău

trebuie să-ți bei însetările

până la ultimul semiton

fără să-ți pese câte deșerturi sparg clepsidrei

pereții de struguri

și cum stafidește în sânii bacantelor

buchetul arămiu

al timpului

 

diorama pleoapei asunde tot misterul

zăvorât în pupilă

de apocalipsa ochilor din silabă

 

în urmă

– ca-ntotdeauna prin veșniciile mele –

umbra celui ce n-am fost

rămâne s-o semneze

 

tăcerea

[chindea maria elena]

Dragă Ioane, știi că mi-s prea dragi călătoriile intergalactice ca să risc perturbarea țesăturii de lumină!  Probabil (mai mult ca sigur)  voi scrie poezie cât voi respira în această dimensiune, iar de dincolo voi scrie direct cu lumină!  Pentru că altfel nu pot pulsa existența!  Așa că eu crez că deocamdată Universul e în siguranță!  Încă o dată La mulți ani și  mulțumesc că  poetic locuiești clipa, cum spunea  Holderlin! Cu drag îmbrățișări!

[chindea maria elena]

Dragă Mel, tu știi că, indiferent pe unde  m-ar purta pașii vieții și cât mi-ar fi de greu, îmi place să împart  polenul inimii cu oamenii dragi mie, în  celebrări solare!  Și cum doar o metaforă îmi poartă pecetea........

[Viorel Grădinariu]

La mulți ani, Ion! Mulțumim poetei pentru gândul bun și frumos metaforizat!

[Dorina Cracană]

La mulți ani frumoși!

Deosebite metafore!

[Ion Lazăr da Coza]

Melania scumpă, îți îmbrățișăm gândurile cu iubire!

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Dragă Gerra, ești o bombă de energie! Dacă te-ai opri, ai exploda ca o supernovă! Pentru a evita o catastrofă cosmică, te îndemn/rog - continuă!

Citindu-ți dedicația, mi-am făcut selfi cu alter ego-ul meu...

Îți mulțumesc!

Îți mulțumim!

Drag,

da Coza 

[chindea maria elena]

Las urma mea de flutur în căușul inimi tale Ioane și-o boabă de curcubeu în interstițiul acestei clipe  magice! Fie-ți locuirea binecuvântată! Te/vă îmbrățișez cu mare drag! Gerra