lacrima ca o sete netrăită

[gina zaharia]

de rele mă ferești când mâinile noastre 
pier într-o atingere nepământeană? 

lasă-mă lângă țărm 
drumul de corali duce spre tine 
nu zidesc nimic fără să ating cerul 
fără ca brațele tale să mă strângă dincolo de lună 
împlinesc visul fărădelegilor 
pe bolta unei peșteri de vară 

ai fost nebun să crezi că inima ta 
e trează 
zăcea într-un sanatoriu de lumini 
la capătul pământului 
și-ți era foame și mă strigai 
și-ți rămăsese timpul într-un colț ornat 
cu umbrele noastre 

e ziua clepsidrelor goale 
umple-le 
petalele iubirii întorc calendarele 
lângă un pian odihnit 
în iarba-dorului se revendică verdele 
vulturii dorm 
într-o ploaie otrăvită 

nu-i așa că-n ochii tăi îmi porți lacrima 
ca o sete netrăită?

 

[gina zaharia]

sete intensă - în rădăcina florilor-de-colț ori pe peronul gării de nicăieri, în ritmul cascadelor înmugurite-n șoapte...

mulțumesc, Gerra!

[gina zaharia]

Elena, în sanatoriul de lumini e atâta magie! Am împrumutat și eu un strop-două:)

Mulțumesc!

[gina zaharia]

mulțumesc, Ioan! aveam o rezervă de rouă:)

[gina zaharia]

Irina, am scris aceste versuri lângă un pian odihnit:)

Mulțumesc, draga mea!

[Simion Cozmescu]

Un text frumos, sensibil . Am citit cu plăcere, Simion.

[Corina Militaru]

Sunt tacuta, dar tu stii cat iti admir versul.

Cu drag,

[Nădejde Angelina]

Har şi poezie!

[Bonnie Mihali]

"lacrima ca o sete netrăită" - superbă comparaţie, superbă poezie!

[Sofia Sincă]

Versuri cu care m-am mângăiat, care mi-au răpit sufletul. Vrajă pătrunsă prin miraje, lume simbolică prin simţuri şi inimi.

Reverii fermecătoare.

Admiraţie deosebită, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

Zidire ce-atinge cerul, e poezia ta  . În ce strai învelești iubirea!