îmi cânt iubirea mai sus cu o octavă,
ecoul cadențat la soare a ajuns,
este consfințită de lumina suavă,
în inima mea adânc a pătruns.

în versuri rânduiesc entuziasmul zilei,
conturează cea mai bună versiune a mea,
mai pun o speranță în cutia milei,
îndulcind amărăciunea ca o caramea.

am împerecheat cântecul cu versul,
să răsune sublim la cenaclul vesperal,
i-am descoperit tristeții reversul,
scot în evidență harul sideral.

sufletul îmi este plin de miraj astral,
romantismul meu e un dar ancestral.