Și iarăși mă trezesc,
Și iarăși nu zâmbesc
În diminețile când moartea
Iarăși o cerșesc,
Să vină fără plan,
Să nu aștepte ani,
De mână să mă ia
Și să mă ducă
Măcar și-n iad.
Să mă seducă cu parfum de nebunie,
Să mă reducă pân` la suflet agățat de o frânghie,
Atât de mut și orb
Încât nici o ispită
Să nu pătrundă-n viața mea
Pe nici o clipă,
Să mă trezesc nebun
De-am adormit în scrum,
În scrumul unde noi
Am ars cu zile vechi
Și zilele mai noi.
Și iarăși prea naiv,
Sedat și agresiv,
Iar inima-mi pornește ceasul
Sigilată-n exploziv,
Să bată un minut,
Să nu aștepte mult,
Lumina să mi-o ia,
Să detoneze
Măcar și-n iad.
Să dezgolească bezna umbrelor păgâne,
Să risipească visele legate strâns de tine
Și poate într-o zi
Vei aminti plângând
Vreo dimineață caldă-dezbrăcată,
Rămasă doar în gând.
Și mă trezesc nebun,
Am adormit în scrum,
În scrumul unde noi
Am ars cu zile vechi
Și zilele mai noi.
Mick Lorem (Senzație #18#)
Adaugă un comentariu
bun venit!
Ador simplitatea, e mai disponibilă, e mai clară. Merci de lectură. Plăcut ^_^
Bun venit pe Însemne Culturale!
După o primă postare este prematur să mă pronunț. :) Aștept, așadar, alte postări. Succes!
Bine ai venit în site-ul nostru!
Despre poezie... deocamdată e doar o versificație simplă, dar vom mai vedea.
Cu prietenie,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE