Ireal

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Pe întunecate ape, pe o volbură străină

Fantomatica mea umbră ‘nchipuirea îmi alină,

Arde-n bezna nepăsării şi durere îmi aşterne

Revărsând în chipuri hâde Zeul Mării ce ne cerne.

 

Urcă-n valul ce se sparge o stihie efemeră,

Gându’-nlănţuirii mele mă desfată pe-o galeră

Şi un arc de timp ucide în imaginea divină

O icoană - paradigmă pe tărâmul de ruină,

 

Iar o clipă e păcatul ce un maur dezveleşte,

Pe o lună vineţie într-un lac se oglindeşte...

Moartea cu a ei pecete ne străbate dezgolită,

În alhambre risipeşte o boemă fericită.

 

Ce e viaţa? O-ncercare, la o Poartă, ce străbate

Dialogul din Carmide în Sfârşitul care bate,

Chiar şi jocul îndoielii se agaţă-n amintire

În speranţa regăsită din pierduta nemurire.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Stimată doamnă da Coza,

Mă bucur dacă vă place cum scriu! Sunt onorat de remarca dumneavoastră! Curios sau mai puţin curios... aşa simt uneori, aşa încerc să le redau. Probabil că este ceva curios... aici nu vă contrazic. Din punctul meu de vedere scriu cum mă pricep şi cum pot. N-aş avea niciodată îndrăzneala să mă alătur  de clasici. Niciodată! Că îmi place poezia clasică, că fiecare este influenţat de ceea ce a citit... aşa este!

Vă mulţumesc şi vă aştept comentariile.

Complimentele mele, doamnă

[Ion Lazăr da Coza]

Frumoasă și delicioasă mânătarcă! (Apud, Constantin Brîncuși)

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Da, seamănă și cu Grigore Alexandrescu - „Umbra lui Mircea...”. Oricum, e curios pentru vremurile noastre acest stil. :)

Asta nu înseamnă că nu scrii frumos...

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc, doamnă Vasilisia Lazăr (da Coza) de trecere şi comentariu. Despre ideea dumneavoastră că aş imita stilul eminescian... nu pot comenta, acest lucru rămânând la aprecierea dumneavoastră. Ce pot spune eu... este că acelaşi text, în altă parte... o prietenă bună compara stilul meu cu al lui Grigore Alexandrescu. Deci, părerile fiind împărţite...

Consideraţie,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc, doamnă Sofia Sincă, de trecere şi cuvintele lăsate în pagina mea. Sunt onorat!

[Vasilisia Lazăr]

Superbă poezia, dar, citind-o, am avut impresia că îl citesc pe Eminescu. Nu știu dacă asta e o calitate sau un defect. N-aș crede, însă, că ții morțiș să-i imiți stilul, probabil acesta e și stilul tău, dar...

[Sofia Sincă]

Superb! Definiţia vieţii în versuri deosebit de frumoase, de fermecătoare, care subliniază detaliat laturile ei misterioase sau ne.

Apreciere deosebită pentru mesaj, alcătuire şi prozodia mereu corectă.

Sofy