Într-un TOT zborul (lui Ion Lazăr da Coza)

[carmen popescu]

Fugi Ioane fugi cu timpul părăsit în vegetare

Lași cuvinte ca nisipul ce alunecă-n clepsidră

Luat-ai vocea o-mpăcare din trecutul ca o hidră

Hai Ioane cerne-ți umbra unui vers fără hotare

 

Într-o stare oarecare unde lume-și umple ceasul

Cu iubire și cu ură cu splendori și bube coapte

Între strigăte reptile și mișcările inapte

Versul tău străluce pururi albăstrind în mers impasul

 

Of Ioane foșnet vine pe sub ploile de frunze

Ciutura se-apleacă leneș între strigăte de ape

Casele înfoaie fumuri parcă viața nu le-ncape

Tu privești de sus tabloul conturat cu nori din pânze

 

Vreme vine vreme pleacă în noi unduie furtuna

Fără tine când tăcerea alăută-i în visarea

Dorului din lan de grâne ce încinge-n freamăt zarea

Uite, draga ta e-aproape și iubirea voastră-i una

 

Lacrima prelinge cerul într-un pumn ce-adună lutul

Urma trece pe la poarta ferecată de lumină

Domnul nu-și ascunde brațul dup-un fagure de tină

El alină suferința una-acum cu absolutul

 

Vezi Ioane de acolo huma n-are relevanță

Pe pământ criptarea vieții este mitul care doare

Neștiință viitorul în ochi orb doar ceață-n soare

Într-un TOT rescriem zborul fără urme și distanță

 

Vin’ Ioane iarna asta te-amăgește-n trup de ceară

Își despătură cojoace de lumină și splendoare

Viziuni ce umblă tainic fără urmă de sudoare

Ne vor umple rătăcirea și-or să ne-nsoțească iară

                                                     

.

.

Am realizat și acest moment poetic la 5 ani de la plecarea lui Ion.

https://www.facebook.com/carmen.popescu.754/videos/1398033244694149

[Chris]

Foarte frumos omagiu!

[Maria Mitea]

Poete, Poete

Lumea vorbește că ai murit,
Las-o să vorbească, poete,

Gura lumii, oricum, n-o astupi,

Mai bine povestește-mi cu glasu-ți din ape:

Cum a fost când ai trecut peste râu?

De pe buzele lumii îți sorb versul, poete, ca mierea,

Te culeg, și mă-ntreb,

Te rog să-mi răspunzi:

- De ce e mai multă viață în moarte,

Mai multă decât în fântâni?

Carmen, am ascultat postarea de pe Fb, m-a umplut de viață poezia, vocea, versul. Doar în veșnicie cunoaștem cu adevărat viața! Iar Poetul este eternitatea!

”Hai Ioane cerne-ți umbra unui vers fără hotare” - l-ai chemat pe Ion și Ion a cernut cu versuri veșnice, ca zăpada, care îi poartă suflu peste lume ... așa cunoaștem și noi veșnicia

[C.Titi Nechita]

Deosebit omagiu adus celui ce cu viață s-a hrănit!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Superb! 

[Costel Zăgan]

Amintirea ca poezie și prietenie!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Carmen Popescu,  poezia adusă aici de Dumneavoastră şi ceilalţi colegi îmi arată că poezia mea este ca un ’'Mânz scrum mirosind’’ cum spunea Ion Lazăr da Coza în HAIKU C.  Versurile Dumneavoastră sunt un omagiu pe măsura zestrei scriitoriceşti pe care ne-a lăsat-o. Să ne bucurăm de acest spaţiu cultural în care putem să trăim prin poezie, proză..

[Monica Pester]

Extraordinar omagiu !

Talentul tău, Carmen, fierbe în spumă de argint...

[Vasilisia Lazăr]

Răvășitor totul! Versurile... Momentul poetic... Am sufletul franjuri. Mulțumesc din suflet, Carmen! 

[Ada Nemescu]

Copleșitoare versuri, puternice! 

O zi în care spiritul și amintirea scriitorului Ion Lazăr daCoza, sunt tot vii!