Când o fi să-nţeleg că iubirile mor
Răstignite pe cruci în piroane adânci,
Fără drept de apel într-un jalnic sobor
Cu-asfinţituri ce plâng peste suflete stânci,
Când voi şti că din scrum nu pot cerne scântei
Doar iluzii în ploi şi nefaste izbânzi,
Că din piatră şi lut nu răsar ghiocei
Şi nici iarbă de leac pentru ochii flămânzi,
Când voi vrea să-nteleg că speranţele sunt
Doar lumini ce se-aprind când căderile dor,
Voi afla în sfârşit că-nălţările mint
Şi-n arene pustii nu pot fi matador,
Învăţa-voi atunci că în palme de foc
Nu pot strânge ninsori dintr-un cer întinat,
Că se poate muri – implacabil soroc
Dar va fi prea târziu pentru tot ce-am aflat.
(Mențiune la Festivalului Internațional de Poezie ”Romeo și Julieta la Mizil”, poezia nr. 1)
Adaugă un comentariu
Felicitări, Angelina! M-am bucurat să te văd în lista câștigătorilor. Este o poezie care te reprezintă - sensibilă. Eu am citit-o interogativ. Succes!
Felicităăăări!
Îți spun și eu, tot felicitări!
Sofy
Mulţumesc, Valeria! Mereu ai cuvinte frumoase în suflet şi ni le dăruieşti cu generozitate!
Felicitări şi ţie, ReGină!
Domnule Ionel Mony Constantin, semnul lăsat este pentru mine o bucurie!Mulţumesc!
Laura, mulţumesc!
Domnule Dolha Paul Alexandru, mă bucur pentru popas!
Mulţumesc, Melania!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE