și se va lumina de ziuă

[Nuta Craciun]

te baricadezi înlăuntrul tău
singură cu anotimpul
din care mereu pleacă cineva

de mult nu mai simți
nașterea dimineților
aroma cafelei
frigul privește prin tine
ca printr-o fereastră
de cealaltă parte cerul
și chipul tău în oglinda unei ape
din care crește o liniște albă

toate umbrele tale stau aliniate
așteptând să te intorci
toate femeile care au locuit în tine
își revendică dreptul la fericire
într-o zi va veni cineva
și va arde pe rug
cerul lor îndărătnic

și se va lumina de ziuă
în mijlocul unei nopţi

[Sofia Sincă]

Da, e ok, e valabil ce spui.

Cu drag,

Sofi

[Nuta Craciun]

Nu e vorba de un el. E vorba despre toate femele care locuiesc in tine ca femeie.

Poti spune: "in mine locuiesc mai multe femei" pentru faptul ca firea cumva schimbatoare a femeii, poate da senzatia asta. 

Iti multumesc de atentie si de semn!!  

[Sofia Sincă]

Mesajul vine ca o renunțare, ca o resemnare. Trăiri sufleteşti de însingurare, nelinişti, vise rătăcite. Prin urmare cele de pe urmă.

Însă, Nuța, nu înțeleg un lucru. Vorbești la feminin, deci despre o ea, în prima strofă, ca în penultima să zici, toate femeile care au locuit în tine. Bănuiesc că e vorba despre el... :))

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi