Fugă prin Calea Lactee

[Monica Pester]

Coboară din ceruri ploaie de stele,

E bolta străpunsă ca fagurii-n stup

Luna tăcută, se-ncruntă la ele,

De unde să știe că are un trup ?

Mă pierd  ușor în Calea Lactee

Citesc în astre ce‐nseamnă dor,

Aș vrea să trăiesc și în altă cheie,

Să-mi caut odihnă în propriul tor.

Și ninge tot timpul, ninge cu vise

Cireșul cel tânăr deja-i scuturat

Văd zilele lungi, toate desprinse

Din gri-ul trecutului desferecat.

Pe-o aripă simt unduirea de miere,

Pornită din lujerii mici de sulfină

Pe cealaltă urcă un gând de-nviere

Din inima încă fierbinte și plină.

Iar viața-mi aduce lecții precise,

Strecoară  domol ce nu am știut,

Mă-ntoarce mereu la cele promise

Și timpu-mpletește firul pierdut.

[petrut dan]

Imagini reușite, finalul cu trimitere mitologică, mi-a plăcut, drag!

[Monica Pester]

 Lisia, mai întâi, un drag, Bine ai revenit ! Mă bucur pentru tine și, zău, te invidiez pentru toată bogăția pe care ai strâns-o acum în suflet din evenimentele pe deplin trăite !

Mulțumesc pentru aprecierea scrierii mele !

[Monica Pester]

Alex, Mihaela, mulțumesc și pentru popas, citire, dar și pentrul semnul acela de apropiere,

numit - cu drag - !

[Monica Pester]

Prietene, Grig, îți admir mereu blândețea.

Mulțumesc mult,

[Monica Pester]

Dle Stanescu, aprecierea dvoastră e o sursă de inspirație, chiar șo pentru mine .

Vă mulțumesc,

[Vasilisia Lazăr]

Frumos! Și ninge tot timpul, ninge cu vise... Citit și eu cu drag! Atenție, totuși, la ritm!

[Mihaela Popa]

citit cu drag

[bolache alexandru]

Am poposit cu drag!

[Grig Salvan]

Calmă și caldă meditație despre viață și lecțiile ei, despre cunoașterea de sine, despre timp și ce aduce cu sine. 

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica, gândul poate da o fugă oriunde-n Univers timp şi spaţiu se conjugă precum vorbele-ntr-un vers de-l privim cu disperare necuprins aşa ne pare însă el e-o picătură dintr-un tot fără măsură...

 

                îmi ţin îndoiala orice s-ar zice

          dincolo-i viaţa restu-i poveste

     aici doar furtună timpu-i complice

acolo-i oriunde şi totul este

 

trăind pân’ la capăt cu-o moarte datori

     lipit de un lut printr-o forţă mută

           gândul te-ndeamnă că poţi să zbori

                 să treci hotarul nimic nu te-ajută...