frânturi din sat

[bolache alexandru]

de morți 

vorbim numai de bine

binele e firimitura aia ruptă din rai

oricum nu ne mai pot face rău 

pentru ei pomana

e potcoavă ruptă 

din copita lui Cerber

o aruncă rudele pe spate

în speranța că prinde curcubeul

ori obolul acela aruncat la răscruce 

să-l plătească pe Charon 

în numele lor primim ceva de mâncare

ba chiar și de băut 

raiul și iadul au un curier special

care face naveta din când în când 

țața Leana a scos pălinca 

pe care a ascuns-o de Gheorghe 

când i-a făcut parastasul

ce s-o fi bucurat mortul 

o căutase când era viu

pe la toate vecinele

chit că avea ori nu trecere

morții sunt morți 

ei au trecut hotarul

ăla de unde 

nu s-a întors nimeni

că acolo nu-i nici întristare 

și nici suspin

pentru ce să te întorci aici

unde dacă nu înjuri 

sigur te înjură cineva

zici acolo

Dumnezeu să-l ierte

că dacă trăia 

nu-l ierta nimeni 

acu numai Dumnezeu mai poate

că puterea Domnului e mare 

mai mare ca lumea asta strâmbă 

zici bogdaproste 

și dai pe gât 

ce-o gătit sărmana 

aia cu baticul negru

și cu ochii umflați de lacrimi 

aia pe care 

o piaptănă reproșurile 

și o fardează gândurile 

 

 

[bolache alexandru]

Sărut mâinile, dragă Lisia. Când am intrat pe Însemne am postat o poezie, De vorbă cu nepotul. I-a plăcut mult lui Ion da Coza și am fost măgulit. Dar atunci mi-a spus că poezia are un caracter personal... Cu doar câteva cuvinte a transformat poezia fără a schimba esența dintr-un caracter personal într-unul universal. E unul din exemplele prin care badea Ion m-a ajutat să evoluez... Dacă poezia e valabilă oriunde și oricând este și pentru că Ion m-a învățat să păstrez o nuanță personală dar să fie universal valabilă. Poezia și comentariul lui sunt pe Însemne...

[Vasilisia Lazăr]

O frântură de viață și de moarte, nu doar din viața satului, o consider valabilă oriunde și oricând. O scriere sensibilă și dureroasă în care se simte implicarea emoțională a autorului, chiar dacă pare mai mult o constatare. Frumos, Alex, mi-a plăcut. 

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru lectură domnule Valerian! Poezia nici eu nu prea am scris-o... E luată direct din viață dintr-un sat aproape de Buzău. Satul de unde este soția mea. Un sat de țărani autentici!

[Dinca Valerian]

O alcatuire plina de finete si gingasie. Povestite astfel, chiar si intamplarile nefericite au farmecul lor. 

"pentru ce să te întorci aici/unde dacă nu înjuri /sigur te înjură cineva/zici acolo/Dumnezeu să-l ierte/că dacă trăia/nu-l ierta nimeni" Cata frumoasa intelepciune! Asta, ca sa respect tonul comentariilor tale, mi-ar fi placut sa o fi scris eu sau macar sa ma fi gandit vreodata la ea.