Flacăra Iubirii

[Dacu]

Se așterne-ncet uitarea,

În al meu Suflet cernit!

Azi îmi e mai bună starea

Și mă simt mai liniștit!

Până dincolo de stele

Flacăra Iubirii mele

Pentru tine s-a-ntețit,

Ardă-n veci necontenit!

De vei vrea... și vrea-va DOMNUL

DOMNUL nostru DUMNEZEU,

Când târziu... mă prinde somnul,

Te aștept... în visul meu!

Scumpei mele soții Valeria, 29 Ianuarie 2026, ora 08:55

Revizuit 29 Ianuarie 2026, ora 23:11

[Dacu]

Stimate Domnule Grig Salvan,

       Vă mulțumesc foarte mult pentru comentariul Dumneavoastră despre umilul meu text literar și despre aprecierea propriului meu comentariu la ,,Flacăra iubirii" !

      Cu deosebită stimă,

                                         Dacu

[Grig Salvan]

Emoționantă declarație de dragoste târzie, mai intensă parcă decât oricând odată cu trecerera timpului, impresionează sinceritatea și autenticitatea trăirii, dar poate ar trebui să încercați să căutați și metafore ceva mai complexe și originale, poate dacă vă veți strădui veți reuși. Altfel, apreciez emoția pură și simplă. P.S. Interesantă trăirea între somn și veghe, atunci când realitatea interioară devine parcă mai vie și mai reală decât cea exterioară.

[Dacu]

Bună dimineața tuturor,

       Chiar aseară, la vreun sfert de oră după a mea revizuire, stând cu ochii închiși și culcat pe partea stângă  așteptând să-mi vină somnul, dincolo de ale mele pleoape am văzut aievea pentru vreo două sau trei clipe un Cer plin de mii de stele, iar apoi am văzut văluri unduitoare străvezii violacei pentru încă vreo trei sau patru clipe... și apoi așa deodată am văzut iarăși aievea un câmp plin de ierburi, nu prea înalte, de un verde lucitor și pe orizontul îndepărtat ce era ușor înflăcărat multicolor ca înainte de a răsări soarele, apăru instantaneu pentru alte câteva clipe la vreun metru depărtare, o minionă tufă cu vreo sută de flori cu petale mici albastre lucitoare precum flori de NU-MĂ-UITA. Peste toate aceste apariții pe care le-am văzut aievea... tot aievea instantaneu, dincolo de ale mele pleoape, am văzut plutind orizontal o umbră  umanoidă străvezie scintilatoare cu tentă de un galben auriu  care m-a sărutat de trei ori pe obrazul meu cel drept... după care a dispărut tot la fel instantaneu... și la fel instantaneu am adormit cred că înainte de miezul nopții. M-am trezit pe la trei și jumătate după miezul cel de noapte și eram prea fericit de tot ce-am văzut aievea dincolo de ale mele pleoape...

Mulțumesc lui DUMNEZEU pentru tot ce eu aievea am văzut în această noapte minunată!

       Mărturisesc că este pentru prima oară de când Sufletul scumpei mele soții Valeria și-a părăsit trupul ei, mi s-a întâmplat așa ceva.

DUMNEZEU să vă binecuvânteze pe toți până la al miilea neam și tot așa din neam în neam!

      Cu deosebită stimă,

                                         Dacu