Exercițiu nocturn

[Amanda Spulber]

Noaptea se lasă ca un voal de mătase, 

Bezna coboară, se așază pe case;

Liniștea cheamă un suspin de vioară, 

Luna-și arată chipul ei de fecioară. 

Stele sfioase răsar până în tindă,

Doi ochi însetați cearcă să le cuprindă, 

Într-o mansardă, la o mică fereastră, 

Lin se cutremură o umbră sihastră. 

Vântul valsează printre ramuri ușoare, 

Frunze sărută, le îndeamnă să zboare, 

Dar greierii cântă un cântec de leagăn 

Și vraja începe în al lunii cearcăn.

Duios își întinde marama ei fină 

Și unda de apă o-nvăluie-n tihnă, 

Iar peste cărarea ce duce spre luncă

Raze de vise astrul nopții aruncă. 

E numai o tainică, blândă adiere, 

Apoi... nemișcare, se-așterne tăcere; 

Pământul respiră încet și visează, 

Dorm toți și dorm toate, iar luna veghează. 

[Vasilisia Lazăr]

Te cantonezi mult pe formă și pierzi din fond. Ai ales și o melodie dificilă căreia îi ții mai greu ritmul. :) Dar mai vedem și alte păreri, asta e doar a mea.

[Amanda Spulber]

Nu mă supăr absolut deloc.:) Aici am încercat să păstrez ritmul. Nu am fost sigură dacă am reușit, de aceea aveam nevoie de cel puțin o părere. Poate sunt puțin prea preocupată de ritm. Nu știu de ce am impresia că trebuie să stăpânesc bine forma clasică mai întâi. E ca o provocare, dar până la urmă probabil că voi renunța. Mulțumesc frumos, Vasilisia :)

[Vasilisia Lazăr]

E ca un vals, însă, la mai multe versuri, trebuie să schimb pașii. În rest, un pastel în care este descrisă noaptea sub mai multe aspecte, îndeosebi cu ajutorul imaginilor vizuale. De la moartea lui Alecsandri au trecut vreo sută treizeci de ani și parcă mai bună era „Noaptea” lui. Aștept de la tine o altfel de poezie, Amanda. Știu că poți. Nu vreau să te supăr, dar asta e părerea mea. Dă drumul poeziei din tine. Las-o liberă!