Ce-ar fi să ne iasă morţii

din spatele timpului

cu bărbile lor neterminate

să vină cu unghiile lor răsucite

cu falangele nealterate

şi dinţii străluciţi din morminte

ca nişte stele cu raza cuminte

fără a trăitului vină

îmbrăcând numai lumină

iar jalnica dusă de sănătate

pe care-o aveau în de toate

să nu le mai fie pricină

să coboare de pe scena tăcerii

închipuită ca poală-a durerii

reci şi absenţi de păcate

aici de…

Ne-au trebuit mii de ani cu lumină

căutători de pricină

căutătoare de transformare

ne-au trebuit mii de ani din aceştia

să ajungem la tine să ne dai totul

strigă ochii pământului printre milioane de constelaţii lunii

- singura avuţie a mea este moartea le zice luna

altceva n-am este moartea vă dau moartea altceva n-am

le zice rotundă şi plutitoare

- nu acceptăm zic ei nu acceptăm aşa ceva

ne-au trebuit mii de ani cu lumină…

Am colorat în galben marea

dealurile-n mov-sidef

albă cât e toată zarea

peste-ntregul relief

munţilor le-am pus o haină

de-un albastru limpezit

soarele în roşa strană

o verdeaţă-i la zenit

iarba fosta iarbă verde

mi-e lăptoasă de albastru

şoptitoarele de lemne

raze leagănă de astru

pe sub luna plictisită

în culoarea violet

unde floarea e vopsită

de al negrului pigment

pene pus-am păsărilor

în de toate…

Mă visez cel mai bogat om din câţi există

cel mai frumos cel mai deştept

norocosul norocoşilor

cel cu soarele în piept

cel mai chipeş dintre bărbaţi

al celei mai frumoase femei

asta nu se pune scuzaţi

sunt tocmai al ei

mă visez în zbor peste creste

peste munţii noştri peste

codri legănaţi

şi cântaţi şi necîntaţi

şi îmi mai doresc o parte

mare din eternitate

ce mai îmi doresc prea multe

poate mari dar şi…

Fără-de-legile iubirii s-au întâlnit într-un posac.

Al dracu negru încă drac!… dădea în ciuda mea, pocirii,

toate farmecele dăruirii, risipind râvnitul leac,

şi ce mai leac! Avea păr negru în care zbenguiau zefirii.

Nefericitul… alintat cu fapte ce păreau poveşti,

nici ochii pieptului, domneşti, nici dinţii albi nu i-a gustat,

iar pulpa rumenă, în pat, şi rana după care seci

nevrând acasă să mai pleci, nici vorbă că i-a…

În troleibuz

Puţin confuz

Urcă Ion de-al lui Urmuz

Şi-nfasolit

Puţin pilit

Scapă un hit

El ochii mari

Nările tari

Îşi drege glasul zice sari

Eu n-am ştiut

Că stihuri put

Aşa de mult

Ăsta-i stricat

Mă ce-ai mâncat

Că fuge musca la arat

Fără plăvani

Fără ţărani

Şi fără bani

Vreo două cărţi

În zece părţi

Istorii două jumătaţi

Şi-un compendiu

În concediu

De…

În atâta osândire florile au dinţi şi muşcă

cine ar putea şti Doamne încă neamul românesc

de va mai scăpa şi astăzi de sub nobila biciuşcă

când prezentul şi uitarea de aici ne izgonesc

cu prezentul şi uitarea bat monedă sus prea-nalţii

cap şi pajură la dânsa cele două fără ceartă

joacă teatru pe-nserate rând pe rând cu toţi amanţii

strălucita de monedă drac bătrân în trup de fată

plâng bătrânii pe sub streşini noi ne amăgim…

Urla un lup în deal la Vâlcu

printre copaci

că nu ştiai pe und’ să calci

de frică-a nu te lua pământul

ieşise lumea cu făclii şi cu ciomege

că nu ştiai pe unde-ar merge

un lup stârnit sfrijit lihnit sau chiar turbat

pe uliţele unui sat înspăimântat

venea din deal ca rătăcită o mia

părea scăpată nu rănită

pe coastă-n jos lupul hau hau încă mai gros

cu focul oamenii grăbeau şi disperau

pe Vâlcu să-l ajute până

fiara…

Nu plouase din mai și era august

e ceva rău la noi in sat ziceau bătrânii

până vom găsi ne pedepsește Dumnezeu

și-au căutat prin colțul ierbii

pe dincolo de rădăcini și

prin toți codrii au răscolit

porcoaiele de fân le-au răsturnat

au desprins toate fântânile câmpului până ce

in puțul Tinchii altminteri secat ierbos au găsit

Paulina inestetic așezată

de cinci zile căutată cine știe

de când biata zăcea moartă

au cuprins-o…

Necunoscuta ştrengara clipă

ascunde sângele proaspăt

al speranţei în ierarhia gândurilor

primul cel pripăşit în braţele iubirii

despre care se spune c-ar izvorî dintre sfinţi

dar ştie cineva că iubirea se strânge şi moare

în sângele de împrumut al inimii

al doilea spune-se că este cel despre moarte

(deşi eu cred că este primul)

care-şi are izvorul (am auzit)

dincolo de sfinţii aceştia

dar ştie cineva că moartea vine să prindă…

Peste piciorul femeii căzuse bruma

de la rupere nimic nu prevestea o nouă naştere

oricum nu eram pregătit

uşa magazinului se deschisese brusc în afara mea

închisă de-a binelea peste piciorul femeii numai bruma

sigila în cuvinte litere moi

femeia râdea cu dinţi de vampir

îşi pipăia singură sânii apoi

îşi încălzea palmele între picioare

numai de n-aş fi văzut

stăteam în zăpadă pe canapea de unul singur

şi-mi pipăiam orgasmul…

Este ca şi cum valea
s-ar umple cu vale
muntele ar coborî în munte
copacul s-ar căţăra în copac
iarba ar fi cosită de o coasă din iarbă

Este ca şi cum soarele
ar intra într-alt soare
iar talpa n-ar păşi cu picior
marea s-ar îneca într-o mare
şi greul s-ar da lui uşor
să nu mă găsesc pe mine
în ce fac şi ce spun
căci tu chiar eşti un fum
în pumnul altui fum
iubire

Era frumoasă cât şi minunată
avea părul foarte lung şi ochii
îi străluceau ca două luni pline
buzele felii de măr copt
braţele ca de marmoră
şi picioare ca de zeiţă
îmi spunea că o mănăstire
fusese în ea zidită şi rana
încă o mai durea şi că
se numea anA