Ecoul

[Corneliu Neagu]

Un glas pornește din lăuntrul meu,

ecoul se întoarce peste gânduri

din spectrul frânt al unui curcubeu

rămas din vară priponit în prunduri.

Izvorul nu mai curge pe sub prund

dar curcubeul din pripon ascultă

cuvinte vagi în care se ascund

păreri de rău întoarse dintr-o luptă.

.

Din glasul renăscut așa târziu

mai vin si-acum silabe încărcate

cu amintiri din care nu mai știu

unde-au plecat iubirile trădate.

Mă-ntorc grăbit cu dorul în trecut

prin vechi uitări aduse într-o seară

de vântul reîntors mai abătut

din marginile unei nopți de vară.

.

Și dintr-odată parcă le zăresc

desprinse din văzduh, neconsolate,

în inimă aș vrea să le primesc,

cu un sărut să le împac pe toate.

Dar timpul parcă m-a înlănțuit,

iar ele mi se par tot mai ostile,

în cercul lor mă strâng necontenit

și îmi cobesc cu bocet de sibile.

 

[Corneliu Neagu]

Adevărat ce spuneți, vă mulțumesc cu prietenie și respect doamnă Maria Elena Chindea!

[chindea maria elena]

Ecoul întoarce sunetul în matcă după ce-a adunat diamantele cunoașterii acestei pianine fabuloase pe care-o numim viață!

[Corneliu Neagu]

Semn de lectură prețios!

[petrut dan]

Semn de lectura, cu drag!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu cele mai frumoase gânduri de prietenie, draga noastră colegă și prietenă Floare!