duminica de treflă

[petrut dan]

îmi fac patul de parcă mi-ar păsa

din copaci șuvoaie de apă pe tabla stricată

plouă și nu este nimeni să intre pe poarta

mai bătrână decât mine

 

iubirea mă vizitează în somn

nu am timp să răspund să întreb sau să fiu de acord

dimineața totul va fi uitat

mirosul de cafea ne face mai buni

 

duminica mi se pare cea mai pustie parte a vieții

unde să mergi când lumea stă acasă

conceptul de familie mă lasă rece

prefer să trăiesc de azi pe mâine

 

cine să-mi spună rămâi sau nu mai veni dacă pleci

te iubesc ul tău îmi umple pereții de roz

culoarea bolnavilor psihic

 

am trei fotografii de la tine

și poate de trei ori un sărut dar îmi ajung să mor fericit

cu mâna întinsă spre biblia mamei

porumbei de metal

acoperă razele ce-mi intră în ochi

negrul tău feminin mă face să-mi trag mâna

aproape inadmisibil, mă săruți cum doar tu știi că este

să pui virgulă înainte de conjuncțiile

dar

și iar,

 

iubire,

oare cât o să mai vii din urmă

[Camelia Ardelean]

Bună, Dan! Nu ştiam că mi-ai răspuns la comentariu, nu am primit niciun semnal pe e-mail. 

La ce te referi când spui "ex-clus"? Aştept continuarea răspunsului! :-) Cu prietenie,

[petrut dan]

Buna dimineata. Camelia, iti raspund in doua cuvinte: ex- clus!)) Sunt sigur ca iubirea nu apare nici din stinga, nici din dreapta, nici de sub rotile trenului, dar sigur are timpul ei pentru care nu da socoteala, important nu este locul, ci momentul pe care, de fiecare data, si-l alege f bine. Altfel, raspund mai tarziu, multumesc trecerea si cuvinte.🙂

[Camelia Ardelean]

O poezie interesantă, captivantă, care mi-a transmis, începând chiar din prima strofă, un sentiment acut de singurătate, de (aparentă) indiferenţă faţă de tot şi toate. Îmi place genul acesta de poem, în care fiecare receptor percepe în felul său mesajul, percepţie care poate să difere de ceea ce a dorit să spună autorul. Ploaia îmi aminteşte de "umezeala" lui Bacovia, "poarta bătrână" mă duce cu gândul la o casă foarte veche, în care nu mai locuieşte nimeni de mult, iar versul "conceptul de familie mă lasă rece" (îmi) sugerează că eul liric a avut parte de dezamăgiri care l-au determinat să se interiorizeze, să evite societatea/intimitatea, să devină nepăsător.

Da, cei care sunt dependenţi de cafea simt că viaţa e mai frumoasă după cana de dimineaţă (eu nu consum, dar ştiu asta de la cei care o fac :-)). Această băutură este capabilă, se pare, să-i ofere poetului posibilitatea de a uita, pentru moment, că iubirea lipseşte din viaţa lui (sau că lipsea în acel moment).

Versurile "cine să-mi spună rămâi sau nu mai veni dacă pleci/ te iubesc-ul tău îmi umple pereții de roz" mă fac puţin confuză, în sensul că până la acest prim vers se deduce (adică eu deduc) solitudinea poetului, după care el i se adresează iubitei, care nu îmi dau seama de unde a apărut (e prezentă doar în visul lui sau e reală?) şi care îi face declaraţii de dragoste. Adică sunt 2 imagini aparent opuse. Dar autorul ştie sigur ce a vrut să spună... :-) Oricum, este un poem frumos, care nu te lasă indiferent!

[Ada Nemescu]

Adevăr - mirosul de cafea ne face mai buni

Duminica mi se pare  NU este cea mai pustie parte a vieții, este binecuvântată... aici teiubescul se încarcă cu energie și basm

aDa

[bolache alexandru]

Din păcate timpul nu este de partea nimănui și nici de partea mea nu cred că este...

[petrut dan]

Bună seara, 

- domnule Mihai Katin, vă cred! Mulțumesc pentru rezonanță!

- Mihaela, în general, trefla este o carte câștigătoare, dar aici nu ne jucăm! Deși duminica e a soarelui, deși mirosul de cafea ar trebui să ne facă mai buni, ziua se transformă într-un inadmisibil poem de iubire, dar pe care cei doi îl trăiesc la maxim! Mi-aș dori și eu!

- Ana, ce bine că ești! Tot comentând am intrat în atmosfera poemului și ...comentariul tău este mult mai mult decât „îmi place sau nu îmi place”. Și, da, ai dreptate în tot ce spui, nu puteam să găsesc o prietenă mai sinceră! Chiar dacă ai tu un stil fermecător și ușor '„brusc”)) de a spune lucrurilor pe nume, te prefer oricui ar proceda altfel! Uite că mi-ai smuls un zâmbet, chiar dacă nu se referă la mine!

- Alex, tu ești optimist, probabil ai timpul de partea ta. Felicitări, man, bucură-te!

- Vasilisia, nici nu vreau măcar să aduc vorba! Ai surprins f bine. Nu mă mir, având în vedere tot ce mișcă prin viețile noastre râul, ramul... „Și nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt”!

[bolache alexandru]

O poezie frumoasă chiar daca din ea răzbate un iz de singurătate. Iubirea te vizitează doar în somn, cine să-mi spună rămâi, conceptul de familie mă lasă rece... Însă e o duminică de treflă treflă simbolizează vara deci o duminica de vară

[Vasilisia Lazăr]

Un alt poem de dragoste scris cu rafinament, delicatețe, dar și multă patimă. Ochiul cu care privești iubirea este al bărbatului matur, trecut prin filtrul experiențelor care au lăsat cicatrici în suflet și o adâncă singurătate de duminică.

conceptul de familie mă lasă rece

prefer să trăiesc de azi pe mâine

cine să-mi spună rămâi sau nu mai veni dacă pleci

Imaginea noii iubiri aduce un ton – mai degrabă semi-ton – senzual și o temperatură delicată a senzațiilor.

Excelent! O poezie sinceră, spontană, incitantă, care transmite și cititorului o adevărată efuziune de sentimente. Felicitări!

[Mihaela Popa]

retorica încheie în forță poemul

titlul nu mi-a fost clar,  de ce de treflă?

[Mihai Katin]

duminica mi se pare cea mai pustie parte a vieții

unde să mergi când lumea stă acasă

conceptul de familie mă lasă rece

prefer să trăiesc de azi pe mâine   exista acest  sentiment  si l-am trait  de multe ori !