Simplicisima căutărilor

[nicolae vaduva]

Erau acolo armurari, coșmaruri, andrele;
dacă priveai cu atenție, găseai spini de trandafiri
și cioburi de sticlă care te invitau să le calci…

 

Nu găseai ce nici prin cap nu-ți trecea să cauți:
numărul de telefon al iubitei
sau numărul de pantof al Cenușăresei;
nu era nici colierul cu diamante al Mariei Antoaneta,
care de fapt stă acum la gâtul unei comete de gheață -
sau cochete de gheață.

 

Cum dracu’ să le găsești acolo unde totul împunge sau taie,
într-un timp în care nu deosebești densul de rarefiat,
muzica de sunetul unui clopot?

Eram acolo unde privirea taie cubulețe din trupul înghețat al întristării,
unde limba ceasului era regină,
iar buzele mele îi sărutau înțepăturile.

[Ioniţă Gabriela]

simt nevoia să stau, să respir, să mai lecturez o dată ...aveți din belșug acel ceva care (mă) atrage...felicitări!

[Vasilisia Lazăr]

O meditație existențială despre rătăcirea sensului în lumea fragmentată a căutărilor moderne. Imagistica aspră – spini, cioburi, obiecte tăioase – sugerează un spațiu al încercării, unde adevărul nu se oferă ușor și unde căutarea devine aproape dureroasă. Ironia discretă și referințele culturale (Cenușăreasa, Maria Antoaneta) creează un contrast între mitul promisiunii și realitatea dezvrăjită. Finalul, cu imaginea ceasului-regină și a buzelor care îi sărută „înțepăturile”, transformă timpul într-un simbol al acceptării suferinței și al lucidității. O poezie densă, reflexivă și profund sugestivă. Vă felicit, mi-a plăcut mult!