Stăpân

[Popa Ștefan]

Stăpân

Bucură-te de clipa vieții prezente

pentru că sunt singurele,

care îți aparțin cu adevărat:

viața și timpul.

Privește pasărea cum zboară,

uită-te la apa care curge,

observă floarea ce-n florește

și copilul care crește.

Aici și acum se întâmplă

tot ce reprezintă viață.

Respiră adânc și privește,

cu atenție sporită la

o floare, o stea, un soare

alungă grijile din gând,

în veci să fii al tău stăpân.

Ștefan Popa,

Cluj-Napoca, 07.03.2026

[Grig Salvan]

Celebrul adagiu „Carpe diem!” într-o formă lirică mai dezvoltată. Frumos și benefic îndemn!

[Vasilisia Lazăr]

Acest poem este o invitație limpede și caldă la regăsirea echilibrului interior prin trăirea conștientă a prezentului. Versurile pun în lumină ideea că singurele lucruri care ne aparțin cu adevărat sunt viața și timpul, iar adevărata libertate vine din capacitatea de a trăi clipa cu atenție și recunoștință.

Imaginile simple – pasărea în zbor, apa care curge, floarea ce înflorește, copilul care crește – devin simboluri ale curgerii firești a vieții. Ele ne îndeamnă să încetinim și să observăm frumusețea discretă a lumii din jur.

Finalul aduce mesajul esențial: omul devine „stăpân” nu asupra lumii, ci asupra propriei sale minți și a grijilor care îl apasă. Este o poezie cu tentă meditativă și aproape filosofică, care transmite, prin simplitate și sinceritate, un îndemn la liniște, conștiență și libertate interioară. Am citit cu plăcere.

După titlu, trebuie puse puncte de suspensie, deoarece titlul se reia în primul vers.

Corect: ce-nflorește