dualul

[nicolae vaduva]

 

și cred c-am mai trăit odată

că mi se-ntâmplă

adeseori

să văd pe când bunica,

fată,

punea-n vâltoare-nvelitori.

bunicul

se urca pe case

și fără grije-n căpriori

prindea cu propriile-i oase

suporții marilor candori...

și cred că-atunci eram un fel

de lemn bătut în estacadă

visând să urce

apa-n cer

când se prăvale în cascadă.

 

[Mihaela Suciu]

Apropo de babă, să glumim: „La începutul lunii martie, româncele își aleg baba, pe urmă placă în: Italia, Germania, Franța...”

Eu mă simt binecuvântată! - Sunt acasă! (sper! să am și toate țiglele pă casă :))

[Mihaela Suciu]

O, estacadă! Ce amintiri de nou venită în ,,marea producție”! M-a pus șeful să măsor suprafața vopsită la benzile transportoare, ca să nu-l înșele la factură. Și-am măsurat estacada cu pasul, cu metru și cu ochii, iar în final, am pus valorile de la vopsitoriile anterioare. Mă împrietenisem cu șeful vopsitorilor, avea o mustață simpatică. Nimeni nu mi-a reproșat c-am măsurat la mustață! :))

[Pop Dorina]

Admirație.

[Chris]

foarte frumos

[Vasilisia Lazăr]

Cât de frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

Fulgerător - o istorie întreagă. 

da Coza 

[Valeria Merca]

Una dintre cele mai frumoase poezii. Mesajul este de pus în ramă.

Admirație!

[Tudor Cicu]

Lyra asta nu are și ecou?... adică, doar atât? Parcă începuse frumos... și doar bunica și bunicul au rămas în cântec. Și dăinuie încă. Imaginea finală (suprarealistă)... dar demnă de esențele cioraniene. Mi-a plăcut.

[constanta popescu]

Mi-a plăcut! Remarc :”

prindea cu propriile-i oase

suporții marilor candori...”mi se pare deosebită prețuirea pentru ceea ce a fost și mai este în amintirea noastră...

[Mihaela Suciu]

S-o luăm punctat: 

1. Mulțumesc pentru urare! Domnule Văduva, n-ați vrea să mă plimbați prin lume și să-mi aleg singură cea mai frumoasă primăvară?

2. Poate acolo unde sunteți nu aveți mărțișoare, văd că n-ați spus nimic de schimbul propus.

3. V-ați ales vreo babă? Vedeți că deja e 2 martie. Dacă nu e cu supărare, vă propun baba de alături (e înebunită după poeții de pe aici). Aseară, țîîr! la ușă, ea - la patru ace, fardată, se fălea: „Fato, am primit un mărțișor de zile mari... m-a dat pe spate!” și fiindcă nu înțelegeam, mi-a explicat: „ A venit bărbatu-meu cu mărțișor și nu mi-a plăcut... Atunci, l-a băut singur... Mă gândeam să-i dau un D-zeu, dar erau toți închiși la Dolha și fiindcă mă uitam urât, mi-a dat moșu un pumn de-am căzut pe spate!”

4. Aș dori să-mi fac arborele genealogic, dacă tot credeți c-ați mai trăit odată, n-ați întâlnit pe careva din neamul meu? Știu că sunteți lefter, dar punem mână de la mână și... poate vă amintiți!

5. Mă opresc aici! Sună... Mi-am pus deșteptătorul după fusul Americii...

Bună dimineața, domnule Văduva! Dacă e soare, zâmbiți! - se filmează!