Droserul

[Ion Lazăr da Coza]

 

Vorbirăm

mai deunăzi

de iluminatul public

ba era

ba nu era

având stâlp

cu bec în curte

de pe vremea ailaltă Șalagău

neoficial

pe faza a doua

racordase un neon

cu întrerupător

târzior în amurg îl aprindea

îl stingea mai dimineața-n zori

oare să-l mai aprind bă

își întreba el vecinii așa

de-o fală

bucuros era când ăștia

îl rugau

umbrește și mata rarița

nea Șalagău

un neom i-a zis odată

aprinde dracului lumânarea aia

de s-a cătrănit omu’

s-a cătrănit rău de tot ce mă

am murit ca să stau

cu lumânarea la cap

trei nopți

trei nopți la rând n-a mai aprins neonul

supărarea însă i-o aducea alt vânt

des neonul se ardea

mult prea des

năcăjit

mă ăștia mă nu știu să-nșurubeze-un bec mă

el se ferea de curent

că-altfel numa’-n parmac ar fi stat

sfârși prin a-l aduce pe Ziric

meșter om

de cum s-a uitat în sus

a zis mare

e prea mare droserul

îl schimb pe două sticle de rachiu

pentru cine nu știe droserul

i-o bobină-ntr-o carcasă de metal

ermetică

de vreun kil dacă nu cumva un kil jumătate

dar nu era de vină el

neonul

după cum desenară olandezul-turc

pe ambalaj

trebuia vertical nu oblic să năucească fluturii

meșteriră ce meșteriră

nea Șalagău

ține pălăria

nu bre nu deasupra capului

Ziric chiti ce chiti

și drumu’ dădu droserului

ca baioneta prin friț la Mărășești

străpunseră pălăria năbădăiosul

și plachie îi făcură cinci

șase falange de picior lu’

nea Șalagău

las-o dracului bre

nu-i dădură Ziric timp lu’ Șalagău să plângă

mi l-ai stricat

ce naiba

nu ești în stare să prinzi un droser

în iesle și-n întuneric își ogoi durerea gospodarul

sus

Ziric se rupea-n râs

de nu s-ar fi prins de abajur cădea

dar taman că l-a-ndreptat cu nasu’-n jos

cum arată schema

 

seară de seară

șchiopătând

în bocanci cu talpă rigidă

de o vară și ceva mormăind

nea Șalagău aprindea soarele satului

bun băiat

vede meserie

da’-i cam năstrușnic

 

pe cealaltă parte Ziric

se crucea bă

dacă mă punea michiduță

să-i zic să țină

pălăria deasupra capului.

                               din ciclul: La Ghizunie

[Ion Lazăr da Coza]

Conform schemei, și io pup Lisie!

[Ion Lazăr da Coza]

Printre atâtea neoane, se mai întâmplă să mai fie și câte un neom.

Drag, Gina.

[Ion Lazăr da Coza]

Ei, nici chiar... maestre, maestre Ionac.

[Vasilisia Lazăr]

Ha ha ha! Ioane, ești nemaipomenit. M-am rupt și eu în râs. De la început până la sfârșit. Așa era și schema, de fapt. :)

Prețuire,

[gina zaharia]

un neom n-avea neon... ba chiar mai mulți neomi

am urmărit cu atenție operațiunea... ne-ai năucit!:)

de fapt, așa arată schema La Ghizunie!:)

[Vasile Ionac]

ai har maestre!

[Ion Lazăr da Coza]

Iris, dacă în schemă intra șăfu' ăl bătrân, și nu michiduță, problema căpăta altă nuanță. :)

[Ion Lazăr da Coza]

Mă bucur, Ana!

[Ion Lazăr da Coza]

Dragă Dan, știu că-i nașpa, dar nu știu cine: tărășenia sau redarea ei?

[Ion Lazăr da Coza]

Augusta, Șalagău a icnit, dar la întuneric. Ziric a fost un fin psiholog.