Reverie

[Vasilisia Lazăr]

În neclintita pace vesperală,

îmi curge-n amintire tot trecutul,

cu gânduri ce se-nvârt ca-ntr-o spirală,

prin nostalgie caut începutul –

 

când palma ta îmi desfăcea destinul

și din cuvinte-mi zămislea cărare,

când viața ne servea întreg festinul

și ne iubeam cu zâmbet, plâns, suflare.

 

O, și ce vară caldă, nesfârşită,
strângeam la piept printre atâtea ploi,

cum fremăta în noi clipa trăită

și cum doream s-o-ntoarcem înapoi!

 

Să nu te pierd, ţin pleoapele închise –

te culc în raze şi te-adorm cu stele.

Pentru vecie, te-am zidit în vise,

iar din speranță mi-am făcut castele.

 

Și mână-n mână, ca și-ntâia oară,

din păpădii, aprindem felinare,

tu îmi aduci cocorii-n primăvară

și-n suflet le dai aripe să zboare.

.

.

Grafică: Mihai Cătrună

[Monica Pester]

Câtă căldură  ai pus aici, Lisia!

Mi-a atins corzi vechi, nostalgice !